Neagoe Basarab(1512-1521) a fost supranumit „Marc Aureliu al Ţării Româneşti, principe, artist şi filosof” (B. P. Hasdeu) sau „domn cu apucături împărăteşti” (Nicolae Iorga). Prin activitatea culturală și-a pus amprenta asupra a sute de ani de gândire în Țara Românească, mai ales prin veritabilul tratat de diplomație „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie“.
Născut la 1481 în puternica familie a Craioveștilor, era fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu și al Neagăi din Hotărani. A primit o educaţie aleasă de la călugărul Macarie de la Bistriţa, patriarhul Nifon, refugiat la curtea Craioveştilor, şi Maxim Brancovič, reuşind să cunoască bine mai multe limbi de circulaţie europeană, dar şi greaca, slavona sau latina. A participat, se pare, alături de Macarie, la tipărirea Liturghierului slavon (1508), a Octoihului (1510) şi a Tetraevangheliarului (1512), primele de acest gen din Ţara Românească. Citeşte în continuare »
