Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Nelegiuirile desfrâului

Nelegiuirile desfrâului

Nelegiuirile desfrâului

VIOLUL

Crima cu premeditare, ca acţiune de suprimare a vieţii unui semen al nostru, este un păcat foarte grav şi se pedepseşte aspru de legile tuturor popoarelor lumii. La mică distanţă de ucidere, în ordinea gravităţii faptelor, se găseşte violul.

Prin viol se înţelege acţiunea unui bărbat dornic să întreţină raport sexual cu o persoană de sex feminin, fără voinţa şi consimţământul acesteia, făcând chiar uz de forţă.

Iată încă un aspect al stihiei sexuale în care omul a decăzut sub nivelul necuvântătoarelor. Reamintim faptul că animalele se împreunează doar la vremea rânduită pentru perpetuarea speciei; şi în nici un caz, fără dorinţa şi consimţământul femelei.

Împreunarea sexuală ar trebui să fie întotdeauna un prilej de bucurie şi comuniune între bărbat şi femeie, o încoronare binecuvântată a dorinţei ca unirea într-un singur trup doar să completeze iubirea şi contopirea tainică a sufletelor.

Cele mai frecvente tentative de viol se fac de obicei sub influenţa nefastă a alcoolului; iar ţinta principală o constituie naivitatea tinerelor adolescente. Spaima şi amintirea dezastrului nu vor dispărea niciodată din sufletul victimei, iar trauma fizică va lăsa urme de nevindecat. Cunosc o tânără care, după ce a fost violată cu cruzime, s-a îmbolnăvit de nervi şi n-a mai dorit să-şi întemeieze o familie. Privirea ochilor ei are o lucire stranie, nu se apropie de nimeni, fumează mult, foloseşte medicamente tranchilizante, a devenit o povară pentru părinţi şi lasă impresia unui cadavru care totuşi se mişcă.

Avem convingerea că nu greşim considerând violul ca o semi-crimă. De altfel, nu puţine violuri s-au sfârşit cu crime.

O revistă actuală consemna o informaţie venită dintr-unul din statele americane unde s-a abolit pedeap­sa cu moartea; iar ultimul condamnat a fost un bărbat care a violat, apoi a omorât o fetiţă de 12 ani.

La noi, un bărbat şi-a omorât nepoţica de 4 ani prin sex oral; iar nu de mult, un maistru militar a primit 7 ani de închisoare pentru că timp de 2 ani şi-a violat propria fiică.

Atunci când acţiunea de viol se îndreaptă asupra copilaşilor, crima devine şi mai oribilă.

AVORTUL

Multă vreme, nici oamenii de rând, nici măcar unii medici n-au ştiut cu certitudine şi deci n-au fost conştienţi că orice întrerupere de sarcină, practicată de altfel cu multe secole în urmă, era de fapt o crimă veritabilă. Se credea în mod eronat că numai cu câteva zile înainte de naştere micuţul copilaş este o fiinţă întreagă şi primeşte un suflet.

Abia ştiinţa modernă a dovedit că încă de la zămislire, când spermatozoidul şi ovulul, după ce-şi expulzează fiecare o jumătate, şi se unesc, formând o singură celulă, viitoarea fiinţă umană are în germene tot ce avem şi noi; inclusiv sufletul, ca persoană distinctă, unică şi irepetabilă. Cu fiecare zi ce trece, fătul hrănit de sângele mamei doar se dezvoltă.

În toamna anului 1995, m-am cutremurat, având prilejul să vizionez o casetă cu imagini filmate în timpul executării unui avort. Chiar din momentul când instrumentul ucigaş pătrunde în cuibul său, copilul simte; se retrage în partea opusă, se agită şi încearcă să se apere; apoi strigă şi plânge cu disperare, cerând ajutor; dar glasul rămâne mut şi geamătul se stinge fără nici un ecou. Pentru formarea unei impresii exacte, imaginaţi-vă că vă aflaţi într-o încăpere îngustă, cu o singură deschizătură. La un moment dat, pe nesimţite, pătrunde înăuntru un tigru fioros şi flămând care vă rupe fulgerător o mână, apoi un picior, după care urmează pieptul şi capul, zdrobind cu uşurinţă şi fără milă tot ce-a mai rămas.

Când un criminal obişnuit se apropie de cel pe care voieşte să-l ucidă, victima poate mai are o şansă, reuşind să se ascundă, să se apere şi să scape cu viaţă; dar micuţul nevinovat nu mai are nici o scăpare, căci strigă zadarnic; strigă şi nimeni nu-l aude, nici nu se poate apăra de cele două fiare: propria mamă şi chirurgul ucigaş.

Pentru orice crimă cotidiană, Codul penal îl pedepseşte pe cel vinovat cu ani grei de închisoare; iar avortul, ca cea mai bestială crimă cu premeditare, este îngăduit, legiferat şi chiar plătit cu bani mulţi de cei doi desfrânaţi ucigaşi, care nu mai doresc altceva decât diabolica voluptate a împreunării sexuale.

În această privinţă, omul a decăzut cu mult sub nivelul comportării animalelor; fiindcă nici o fiară sălbatică nu-şi ucide puişorii, ci-i hrăneşte şi-i încălzeşte, iar în caz de pericol îşi sacrifică viaţa pentru apărarea lor.

La noi în ţară, după căderea comunismului ca urmare a conspiraţiei sângeroase străine din decem­brie 1989, s-a produs un fenomen regretabil şi îngrijorător. Libertatea social-politică şi culturală pe care am dorit-o într-adevăr timp de multe decenii, pe lângă minorele avantaje, ne-a adus şi germenele pierzării, concretizat în descătuşarea sexualităţii şi liberalizarea avortului.

La numărul actual de locuitori ai României, cifra de cel puţin un milion de avorturi în fiecare an este cu adevărat înspăimântătoare; iar dacă mai adăugăm prostituţia şi legiferarea sodomiei, putem crede că trăim vremuri apocaliptice.

Nu suntem împotriva integrării cu drepturi şi datorii egale într-o Europă unită, fără discriminări, ameninţări şi conflicte; nici nu vrem să trăim izolaţi de vecinii noştri, ci dorim pacea, toleranţa, comuniunea şi buna înţelegere cu toate naţiunile pământului; dar nici nu vom permite nimănui să ne impună prin forţă şi dictat o altă credinţă şi un alt mod de viaţă, contrar bunelor tradiţii strămoşeşti.

Părinţii şi bunicii noştri nu numai că n-au cunoscut aberaţiile sexuale, dar se jenau şi să vorbească despre aşa ceva.

Noi, generaţia actuală cu care începe mileniul trei, dacă nu ne vom veni în fire, lepădând degrabă povara cumplită a păcatelor strigătoare la cer, şi dacă nu ne vom întoarce cu umilinţă la vechile tradiţii sănătoase şi la dreapta-credinţă, la frica de Dumnezeu, la cumpă­tarea, echilibrul şi înţelepciunea strămoşilor, atunci cu siguranţă vom dispărea din istoria popoarelor.

Amănuntul incredibil că peste 50% dintre copiii planetei bolnavi de SIDA se găsesc pe pământul nostru ar trebui să ne cutremure până-n profunzimea sufletului.

Săgeţile, iataganele, gloanţele sau bombardamen­tele vechilor duşmani veneau întotdeauna din afară şi nimiceau o parte din populaţia adultă, care în câţiva ani se regenera. Însă bolile năprasnice ale desfrâului, inconştienţa şi nepăsarea mamelor, asociate cu dorinţa de câştig murdar a medicilor-ucigaşi, sfâşie din interior şi zdrobesc germenii viitorului naţiunii. În felul acesta, nici nu va mai fi nevoie de fulgerul şi pucioasa căzute odinioară din cer, fiindcă trăsnetul autodistrugerii îl declanşăm şi-l înteţim noi înşine.

Pedeapsa neascultării sau Păcatul strămoşesc oglindit în stihia plăcerii sexuale / prof. Ion Lazăr. – Sibiu : Oastea Domnului, 2009

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!