„Har vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos… (Filipeni 1, 2-10). Iată că Dumnezeu ne-a dat şi nouă pacea şi harul să ne aflăm în locul acesta binecuvântat. Gândurile rostite aici de fraţi şi de părinţisunt gândurile Domnului, că noi ne rugăm să primim cuvânt cu putere multă,cuvânt pentru îndreptare, pentru călăuzire.
Noi suntem fericiţi că Îl aflăm pe Domnul în locuri ca şi acestea, dar mai cu seamă în Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, de la care ne dorim să nu lipsim nicicum. Ar trebui să avem râvna Psalmistului David, care zice: Mi se umple inima de bucurie când mi se zice: haidem la Casa Domnului!
Când Mântuitorul a făcut acea minune în ţinutul Gherghesenilor, cu cei doi îndrăciţi, s-au adunat toţi cei din cetate şi I-au spus lui Iisus să plece de la ei. Eu aş vrea să spun aici: Doamne Iisuse, nu pleca de la noi! Doamne Iisuse, nu ne părăsi niciodată! Noi de multe ori eram ca şi pierduţi, asemenea Sf. Ap. Petru, pe când se cufunda în mare. Dar s-a găsit şi pentru noi o mână întinsă, un har, o binecuvântare. Pentru mine, această binecuvântare vine din faptul că m-am născut în Oastea Domnului. Noi le datorăm mult părinţilor trupeşti care ne-au crescut în acest fel. Dar mult mai mult suntem datori Părintelui Iosif Trifa. Este bine să fim aici. Dar mai întâi să ne amintim că trebuie să fim în locul în care L-a dus Maica Domnului pe Copilul Iisus, aşa cum s-a citit aici. Ce a răspuns Iisus când L-au aflat părinţii Săi: Nu ştiaţi că în Casa Tatălui Meu se cade să fiu? Aş dori ca tinerii noştri să nu lipsească de la Sfânta Liturghie. Nevoiţi-vă să fiţi prezenţi la ceasul Sfintei Liturghii. Să daţi glas cântării dumnezeieşti. Să nu mergeţi singuri, ci chemaţi şi pe colegii voştri, pe prietenii voştri, căci multă răsplată veţi primi pentru binele acesta.
Dumnezeiescul Pavel, Apostolul neamurilor, spune Romanilor în cap. 10: Bunăvoinţa inimii mele şi rugămintea mea către Dumnezeu, pentru Israel, este mântuire. Am venit aici din multe zone şi depeste hotare. Şi am venit nu cu alt gând, ci rugămintea noastră către Dumnezeusă fie ca şi a Sf. Pavel, mântuire. Mântuire pentru noi şi pentru ai noştri. Noi, ca fraţi ostaşi, să fim cei dintâi la Sfânta Biserică, cei dintâi la lucru, cei dintâi acolo unde este o trebuinţă. Să avem mare grijă cum mergem pe drumul acesta bătătorit, şlefuit, plin de lacrimi, de sângele şi de suferinţa părinţilor noştri, să nu ne abatem nici la stânga, nici la dreapta. Alt drum nu avem, ci doar acel arătat de Mântuitorul, Care zice: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!
Harul Domnului să fie peste noi şi peste cetăţile de unde venim! Şi, de câte
ori ne vom întâlni, să avem parte de har, pace de la Iisus Hristos, aşa cum Sf. Pavel le dorea Filipenilor”.
Părintele Daniel Oană (Pechea, Galaţi)
