Lumea aşa cum e ea și cum a fost totdeauna, totuşi aştepta un Mântuitor, aşa după cum era proorocit cu veacuri mai nainte, că Dumnezeu va trimite pe însuşi fiul Său ca să o mântuiască din blestemul de la început.
Aşteptau doar milă nu aveau, şi socoteau că Mântuitorul se va naşte în vreun palat împărătesc. Cine îşi va fi închipuit că Împăratul Măririi se va naşte într-un loc atât de umil cum este grajdul?
Şi iată aici a voit Domnul să se nască Fiul Său cel iubit, aici în suferinţă, în mizerie, în lipsă. Părăsind Tronul strălucit al Tatălui, spre a suferi aici pe pământ ruşine, batjocuri, ură şi moarte, numai ca să arate oamenilor dragostea lui Dumnezeu față de ei, numai ca să ne scape pe noi de păcate şi să ne mântuiască.
În noaptea aceia când lumea dormea liniştită, când numai nişte păstori stăteau de veghe împrejurul turmei lor (Luca 2, 8) atunci s-a născut Mântuitorul.
Păstorilor li s-a arătat mai ‘nainte minunea naşterii. Când o lumină mare a strălucit pe câmpiile dimprejur, au fost cuprinşi de frică, un înger al Domnului li s-a înfăţişat şi i-a îmbărbătat: «Nu Vă temeți, că astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul» (Luca 2, 9, 11).
Ei au fost cei dintâi care au aflat pruncul luminat culcat în iesle, ei au fost primii cari s-au închinat şi cari apoi, au dus vestea în toate părțile despre naşterea Lui.
De atunci în fiecare an răsună în urechile neamurilor vestea plină de bucurie despre naşterea Måntuitorului. De atunci neîncetat se vorbeşte de scopul venirii Lui pe pământ, de dragostea şi mila Lui, de ajutorul Lui, dar şi azi pare că suntem la începutul începutului, dormim şi azi mai nepăsători ca cei din noaptea aceia minunată în care s-a născut Iisus. Și nu voim să ne trezim, nu voim să privim lumina strălucind şi nu voim să înțelegem că şi pentru noi s-a născut acel Mântuitor. Deci şi noi trebuie să ne bucurăm de Naşterea Lui.
Tot ceea ce facem noi dovedeşte că nu înțelegem aşa cum trebuie rostul şi scopul înalt ce-l are Dumnezeu cu noi prin naşterea lui Iisus.
Domnul Dumnezeu voieşte ca, şi în inimile noastre să se petreacă o renaştere, voieşte ca să ne schimbe firea veche ce o avea omul înainte de naşterea lui Iisus, într-o fire nouă potrivită cu firea lui Iisus, aşa că după felul vieții să ne putem numi frați întru Hristos. Voieşte ca răutatea, ura şi duşmania să piară dintre noi. Și înțelegerea, pacea şi dragostea să-i ia locul. Voieşte ca, să nu mai trăim numai pentru noi, ci să vedem şi pentru cei lipsiţi şi necăjti din jurul nostru, şi să-i ajutăm! Voieşte ca, să nu mai trăim în fărădelegi, – ci să ne îndreptăm cu toți pe calea care ne-a arătat-o Fiul Său.
Acesta esta scopul naşterii lui Hristos, sa-l înțelegem cu toți ca să ne fie de folos, Amin.
loan Diniș notar, ostaș al Domnului,
Gurasada-Hunedoara
din „Isus Biruitorul” Anul I, nr. 52, 22 dec. 1935
Fratele Diniş Ioan s-a născut în satul Chişcădaga de lângă Deva, prin anul 1880, unde şi-a petrecut copilăria. După terminarea şcolii din sat a mers mai departe, făcând cursurile pregătitoare de notari, după care a fost numit notar în Gurasada. Şi aici a rămas până la sfârşitul vieţii sale pământeşti.
mai multe detalii aici: https://oasteadomnului.ro/dinis-ioan-din-gurasada-hunedoara/
