Vorbirea fratelui Traian Dorz
de la adunarea din a doua seară de priveghere a fratelui Popa Petru
Ca mâine, îngerii din ceruri vor suna: „Vine alt suflet scump! Vine! Veniţi să-l întâmpinăm!”. Dar când vom merge toţi, ce mare bucurie va fi în cer! Domnul Însuşi, cu îngerii Săi, Se va coborî până undeva în spaţiu şi până acolo Duhul Sfânt ne va ridica. Şi, undeva pe la mijlocul treptelor dintre pământ şi cer, ne vom întâlni, îmbrăţişându-ne şi vom cânta şi noi Psalmul 133: „Iată ce dulce şi ce fericit este să fie fraţii pentru totdeauna împreună!”.
Să ne ajute Domnul să fim găsiţi vrednici şi credincioşi. Până atunci, iubiţii mei fraţi şi surori, lucraţi, luptaţi, rugaţi‑vă, suferiţi, faceţi totul pentru Evanghelie, ca să aveţi parte de ea, cum a făcut Sfântul Apostol Pavel. Lucraţi şi luptaţi uniţi cu fraţii. Nu vă despărţiţi de fraţi. Nu vă vorbiţi de rău. Nici unii nu suntem încă desăvârşiţi pe pământ. Fiecare avem nevoie să ne rugăm unii pentru ceilalţi. Cum au fraţii nevoie să ne rugăm noi pentru ei, avem şi noi nevoie să se roage ei pentru noi. Şi cum ascultă Dumnezeu rugăciunile noastre pentru ei, le ascultă şi pe ale lor pentru noi. Să ne iubim, să acoperim, dacă avem slăbiciuni. Dar să fim una. Pentru ca şi Dumnezeu să recunoască că suntem ai Lui, şi lumea să ne vadă că suntem ai lui Dumnezeu. În felul acesta, Lucrarea va merge frumos. Şi golul lăsat de fratele Petru nu se va cunoaşte. Când noi toţi, cu puţinul nostru talant şi cu puţina noastră putere, vom lucra mai mult de cum am lucrat până acuma, şi Lucrarea va merge crescând; şi Dumnezeu va ridica un alt lucrător destoinic, după cum este scris: „Nu rămâne gol în codru / când îi cade-un paltin jos; / fără schimb nu pleacă nimeni. / Creşte altul, mai frumos”. Dumnezeu poate să facă acest lucru. Dar şi noi trebuie să ne rugăm. Şi să lucrăm, şi să luptăm pentru aceasta.
Din toată inima mulţumim lui Dumnezeu pentru toate. Îl binecuvântăm pe Domnul pentru această dureroasă şi zguduitoare întâlnire şi petrecere împreună. Ne rugăm pentru scumpul nostru frate Petru şi ştim că el acolo se roagă pentru noi. Şi că rugăciunea lui unită cu a Părintelui Iosif, cu a fratelui Marini, cu a celorlalţi fraţi şi surori care au plecat în veşnicie, mai întărită şi mai frumoasă, vor grăbi şi vor ajuta şi biruinţa noastră; şi biruinţa Lucrării Domnului în care El ne-a chemat. Şi-i va înlocui pe toţi cei care trebuie să plece cu alţii, mai harnici şi mai hotărâţi. Pentru că ce a început Dumnezeu va duce totdeauna la bun sfârşit. Şi niciodată nu dă faliment o întreprindere care este a lui Dumnezeu.
De aceea, să ne rugăm mereu, ca Domnul să ne ajute să putem fi vrednici urmaşi ai Domnului şi ai înaintaşilor noştri pe care El i-a ridicat în mijlocul nostru ca pilde vrednice de urmat şi jaloane, şi stâlpi, călăuziţi de care să putem ajunge şi noi în Patria cea cerească.
Vă mulţumim din toată inima pentru dragostea pe care aţi avut-o să ascultaţi Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru dragostea pe care aţi avut-o ca să puteţi păstra ascultarea de acest Cuvânt; şi o inimă veghetoare, pentru ca să cinstim astfel, cu respect şi cu evlavie, plecarea unui suflet dintre cele mai scumpe şi alese din mijlocul nostru.
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi cei care i-aţi făcut vreun bine! Şi El vă va răsplăti.
Dumnezeu să vă asculte rugăciunile pentru propriile voastre necazuri, ale celor care v-aţi rugat pentru necazurile lui.
Dumnezeu să vă binecuvânteze copiii tuturor celor care i-aţi ajutat pe copiii lui şi-i veţi ajuta!
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi cei care l-aţi cercetat şi veţi cerceta mormântul lui şi nu veţi uita niciodată pilda lui şi frumuseţea trăirii lui pentru Domnul.
El să ne ajute să ne plecăm inimile smeriţi în faţa Lui şi să nu cârtim pentru tot ceea ce s-a făcut şi cu ocazia aceasta a chemării fratelui nostru din viaţa aceasta în cealaltă. El îi era lui Dumnezeu mai scump decât oricăruia dintre noi. Şi, dacă Domnul a găsit cu cale ca aşa să facă şi aşa a făcut, binecuvântat să fie Numele Lui. Noi să ne plecăm smeriţi în faţa voii lui Dumnezeu chiar şi când n-o înţelegem. Şi să spunem: „Doamne, Tu pe toate le ştii. Tu pe toate le faci bine. Iartă-mă dacă mă îndoiesc şi dă-mi putere să nu cârtesc împotriva voii Tale. Şi să caut şi eu să împlinesc voia lui Dumnezeu cum a împlinit-o fratele care a plecat dintre noi”.
Reînnoiesc aici rugămintea unuia dintre fraţii care a vorbit şi îndemnul: dacă este cineva care nu s-a hotărât pentru Domnul şi care, în timpul acestor vorbiri şi în timpul acestei dovezi de zguduitoare plecare din mijlocul nostru a fratelui a fost mişcat de Cuvântul şi de puterea lui Dumnezeu şi vrea să se întoarcă astăzi, să se hotărască acum! E un moment aşa de zguduitor şi de însemnat acest moment când, lângă sicriul acestui frate care pleacă, [poate] să pună legământul un suflet nou, care vine să intre în lucrarea începută de el. Şi, după modestele puteri şi după marele ajutor primit de la Dumnezeu, să încerce să ajute la înaintarea mai grabnică şi mai frumoasă a lucrării care a fost începută şi continuată prin el.
Noi ne rugăm lui Dumnezeu pentru familia lui trupească, pentru cea sufletească din Săucani, pentru cea sufletească din Bihor, din ţara noastră întreagă, din lumea întreagă în care el a fost cuprins şi care l-a cuprins în ea.
Ne rugăm lui Dumnezeu pentru patria noastră, să-i dăruiască El cât mai multe astfel de suflete devotate şi credincioase, pentru ca grăbirea venirii Domnului să fie mai curând şi mântuirea întregului nostru popor şi ridicarea duhovnicească a întregii noastre Biserici să fie cât mai grabnică.
Dea Domnul ca astfel de suflete să nu se împuţineze, ci să se înmulţească pe tot pământul, ca să vină mai curând Împărăţia lui Dumnezeu pe care o aşteptăm, pentru care ne rugăm de fiecare dată „să vină împărăţia Lui precum în cer, aşa şi pe pământ”. Şi care, cuprinzându-ne pe noi, pe toţi, să ne facă să fim fericiţi împreună cu înaintaşii noştri şi urmaşii noştri, binecuvântând pe Dumnezeu pentru toate.
Cum putem noi lăuda pe Domnul pentru alţii, să-L poată şi alţii lăuda pe Domnul pentru noi. Şi astfel să fim binecuvântaţi şi ei, şi noi, acum şi-n vecii vecilor. Amin.
În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
* * *
Doamne Dumnezeul şi Tatăl nostru, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, Iisuse Doamne, Dumnezeul şi Mângâietorul nostru, Duhule Sfinte, din toată inima ne plecăm înaintea Ta, Doamne, şi cu smerenie, cu toată durerea inimii noastre, îngenunchem înaintea Ta şi spunem, Doamne: Fie voia Ta aşa cum e-n cer şi pe pământ. Şi, cum îngerii Tăi se supun Ţie şi poruncilor Tale puternice, ajută-ne să ne supunem şi noi voii Tale chiar atunci când voia aceasta a Ta depăşeşte priceperea noastră, puterea noastră, înţelegerea noastră şi trebuie să ne închinăm Ţie cu inimile pline de durere (…). Doamne, din copilăria noastră am umblat cu Tine şi Tu ai umblat cu noi. Am umblat împreună, Doamne, şi Te-am binecuvântat, suferind împreună, lucrând împreună, statornici în acelaşi legământ şi-n Lucrarea în care Te-am primit pe Tine şi în care ne‑ai primit pe noi de la început.
Îţi mulţumim din toată inima că i-ai ajutat să rămână credincios până la moarte, statornic în slujba Ta sfântă, rămânând în faţa noastră ca o pildă minunată şi ca un îndemn sfânt.
Doamne Dumnezeul nostru, el a fost mai scump de mii de ori pentru Tine decât pentru noi; Tu ştii aceasta, Doamne, că Tu ne-ai făcut şi ai Tăi suntem. Tu l-ai iubit atât de mult, Doamne, că l-ai însoţit în toate căile şi i-ai dăruit atâtea binecuvântări…
Noi Îţi mulţumim, Doamne, pentru toate, deşi Tu ştii cât de mult ne doare inima în această clipă când trebuie să ne plecăm înaintea Ta petrecând cu braţele noastre sufletul acesta scump care vine înaintea noastră [la Tine] (…).
Frate de aur şi de miere sfântă – Popa Petru de la Săucani
– Sibiu : Oastea Domnului, 2014, vol. 1
