SCRISOAREA I
1.1. Ciprian urează sănătate preoţilor, diaconilor şi poporului din Furni2, rămaşi împreună statornici în credinţă3.
1. Preaiubiţi fraţi, mult am fost tulburaţi eu şi confraţii mei, care erau de faţă, şi preoţii noştri, care ne stăteau alături, când am aflat că Geminus Victor, fratele nostru, având a se retrage din lumea aceasta, l-a numit, prin testamentul său, tutore pe preotul Geminius Faustinus, cu toate că mai înainte se stabilise în sinodul episcopilor4 ca nimeni să nu numească prin testamentul propriu un tutore sau curator5 dintre clerici şi slujitorii lui Dumnezeu, de vreme ce aceştia, însărcinaţi fiind cu sfânta preoţie şi numiţi în slujirea clericală, nu au decât datoria să slujească altarului şi cultului şi răgaz doar pentru rugi şi rugăciuni. Căci scris este:
Nimeni, oştean fiindu-I lui Dumnezeu, nu se încurcă în treburile lumeşti, ca să poată fi pe placul Celui căruia s-a dăruit.6
1 Formulă uzuală în epistolografia epocii: Cyprianuspresbyteris… s[salutem dat] „urează sănătate” ori „salută”.
2 Furni, centru episcopal (Seni. Ep. 59) şi oraş al Tunisiei actuale, probabil Elmasaadine, în valea Medjerda.
3 Statornici în credinţă, în condiţiile aprigei prigoane izbucnite în Imperiu sub Decius, în anul 250.
4 Sinodul episcopal, conciliumepiscoporum.
5 Tutore, curator legatar, administrator al moştenirii, averii defunctului.
6II Timotei II, 4, în text: Nemo militansDeo obligat se molestiissaecularibus utpossitseplăcere ei cui seprobauit. (Cf. modelul grec: TWoTpaToXoyrOavTi „Celui Care a adunat oastea.”)
2. Pentru că, aşa cum s-a spus de către toţi, cu atât mai mult nu trebuie să se încurce în nevoinţele şi capcanele lumeşti cei care, ocupaţi fiind în sfintele şi duhovniceştile slujiri, nu se pot îndepărta de biserică, nici nu pot avea răgaz pentru lucrări pământeşti şi lumeşti. în Lege cei dintâi Leviţii au ţinut rânduiala acestei reguli şi îndatoriri anume ca, în timp ce celelalte unsprezece triburi îşi împărţeau pământul şi posesiunile între ele, tribul Leviţilor, care-şi avea timpul închinat pentru Templu, pentru altar şi sfintele slujiri, să nu primească nimic de pe urma acelei împărţeli, ci, pe când ceilalţi cultivau pământul, tribul acela să cultive doar pe Dumnezeu, iar pentru trai şi hrană, să primească de la cele unsprezece triburi zeciuială din roadele ce se făceau. Tot acest lucru se făcea din dumnezeiască voie şi rânduială, astfel ca cei care se îndeletniceau cu sfintele slujiri să nu fie atraşi în nici o afacere şi să nu fie constrânşi a gândi sau a face lucruri lumeşti. în cinul clerical este ţinută acum această rânduială şi regulă, anume ca cei care sunt promovaţi în Biserica Domnului, în rândurile clerului, cu nimic să nu fie abătuţi de la sfânta cârmuire, pentru a nu fi înlănţuiţi în nevoinţele şi preocupările lumeşti şi, primind ca-ntru cinstire zeciuială din ofrandele2 dăruite de fraţi, să nu se îndepărteze de altar şi de jertfe, ci zi şi noapte să slujească îndatoririlor cereşti şi duhovniceşti.
2.1. Episcopii dinaintea noastră, cercetând cu sfinţenie lu¬crurile şi cu minte prevăzând aceasta, au hotărât ca nici un frate, pe cale a se strămuta din lumea aceasta, să nu numească pentru tutelă sau curatelă vreun cleric şi, dacă cumva vreunul a făcut-o, să nu se facă pentru acela, nici să se celebreze pentru adormirea3 lui sfânta slujbă. Căci nu este vrednic a fi numit în rugăciunea preoţilor la altarul Domnului, cel care a voit ca preoţii şi slujitorii lui Dumnezeu să se îndepărteze de altar.
1 Lege, adică Vechiul Testament.
2 Ofrande, susţinerea materială pentru a fi scutiţi de această preocupare lumească.
3 Adormirea, dormitio, odihna defunctului: redată În formule de tipul dormit În pace, atestate arheologic pentru acea epocă.
2. Şi de aceea, de vreme ce Victor, împotriva canonului dat de curând de către preoţi în adunarea lor, a îndrăznit să numească tutore pe preotul Geminius Faustinus, nu trebuie să se facă la voi sfânta slujbă pentru adormirea lui, sau să se înalţe în biserică vreo rugăciune cu numele lui, încât hotărârea episcopilor1, dată cu sfinţenie şi cu titlu obligatoriu, să fie păzită de noi şi, totodată, să se dea pildă şi pentru ceilalţi fraţi, ca nimeni să nu mai îndepărteze pe preoţii şi pe slujitorii lui Dumnezeu de la altar şi din biserică, ocupându-le timpul cu nevoinţe lumeşti. Iar, pe de altă parte, de se va fi pedepsit ce s-a făcut acum, ne vom putea păzi, ca lucrul acesta să nu se mai facă2.
Preaiubiţi fraţi, vă doresc să aveţi totdeauna bună sănătate.
1 Termenul latin sacerdos defineşte etimologic pe „cel ce împarte cele sfinte”, adică episcop.
2 Se urmăreşte astfel înlăturarea unui bun neîngăduit.
SFÂNTUL CIPRIAN EPISCOPUL CARTAGINEI
Scrisori / Editura Sophia
