Iisuse, ştiu că-n viaţa asta odată va veni o zi
din care lungile suspine şi zbuciumări se vor sfârşi.
C-atunci solia uşurării va duce izbăvitul lut
în calda ţărnii-mbrăţişare din care-odată s-a născut.
Că tot ce-n lume-a fost trăire, mişcare, lacrimi, simţământ,
le-ngroapă-n ultima durere întâiul bulgăr de pământ…
Dar, o, cu toate-acestea, Doamne, această zi o chem de mult,
din lunga-ncătuşare-a firii şi-a lutului să simt că-s smult.
Că trec prin porţile acestea ce-n partea asta sunt de fier,
că ies de cealaltă parte, de aur, de smarald, de cer…
Că zbor cu albe-aripi prin soare, mai sus, mereu mai sus, mai sus,
pân-la Izvoarele Luminii ce ies din umbra Ta, Iisus…
Cu ce cântări de bucurie, Iisuse,-atunci Te voi slăvi,
scăpat din cea mai neagră noapte la cea mai strălucită zi!…
TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
