3. Cum puteţi voi, părinţilor, să mergeţi liniştiţi pe căile Domnului când fiul sau fiica voastră merg pe căile lui satana?
Sau nu cumva chiar voi îi gătiţi şi îi trimiteţi la acelaşi potop de desfrâu la care aleargă lumea păcătoşită, ca să fie şi ei „ca lumea”?
Nu vi-e groază că moartea la care îi trimiteţi pe ei vă va înghiţi şi pe voi?
4. Nu există boală mai grea ca păcatul
şi nu există sănătate mai fericită decât credinţa în Hristos!
Ferice de oricine scapă de boala păcatului şi se întăreşte în credinţă spre Dumnezeu.
Vai de cei care spun răului bine şi desfrânării bucurie. Vai celor care, în loc să se ferească de focul păcatului, se joacă cu el.
Aceştia, mergând la moarte, îi mai împing sau îi mai duc şi îi mai trag în pierzare şi pe alţii… unii chiar pe cei iubiţi ai lor. Pe fiii şi fiicele lor.
5. Nenumărate sunt minunile rugăciunii.
Fiecare suflet care crede şi se încrede în Domnul, dacă a trăit o viaţă de ascultare de Dumnezeu şi o viaţă de rugăciune, are atât de multe minuni văzute în urma rugăciunii fierbinţi înălţate spre Dumnezeu de către el şi de către alţii, cu credinţă, pentru el.
Tu oare le-ai văzut pe acestea?
Lumina iubitului fiu / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2005
