„Scumpii mei fraţi ostaşi, în Mişcarea Oastei Domnului Domnul m-a învrednicit şi pe mine să fac pe curierul între Marele Comandant al Oastei, Iisus Hristos, şi ostaşii lui de la fronturi…” ( Părintele Iosif Trifa)
Mulţumim lui Dumnezeu că şi de data aceasta ne arată că întotdeauna El l-a iubit pe om. Şi l-a iubit înainte ca omul să-L iubească pe El. Dumnezeu s-a uitat la inima omului şi l-a găsit curat pe David. Şi l-a ales şi l-a iubit. Şi desigur că s-au ridicat împotriva lui şi oameni slabi. Oameni care nu au înţeles planul de mântuire al lui Dumnezeu şi părtăşia şi relaţia pe care o avea proorocul David cu Dumnezeu. De aceea s-au ridicat, pentru că aşa i-a ţinut Domnul într-o aţipire pe cei din jurul lui, să nu poată să înţeleagă dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de el, dându-i atâta putere, ridicându-se împotriva urşilor, a leilor şi împotriva lui Goliat. Şi desigur că, în vremurile acelea, când îl urmărea, unsul Domnului ar fi putut să ia suliţa şi a cerut învoirea aceasta: Lasă-mă să fac rău. Iată că Domnul ţi l-a dat în mână. Dar omul lui Dumnezeu, curat în cuget şi în simţiri şi în dragoste, a zis: Cum să mă ating eu de unsul Domnului? Cum să facă el răul acesta? Desigur, şi în locul acesta suntem atâtea suflete pe care Domnul le iubeşte, cărora Dumnezeu le ascultă strigătele. Dar până să se întâmple lucrul acesta, până să fim noi în locul acesta şi să avem vreo biruinţă, dacă ieri ne plăceau anumite slăbiciuni şi păcate, dacă până ieri mai eram îndemnaţi să facem răul şi azi nu mai suntem, lucrul acesta s-a întâmplat pentru că şi în ţara şi în poporul nostru Dumnezeu a iubit un om tot la fel de mult şi l-a preţuit tot la fel de mult, şi a ascultat glasul lui şi strigătele lui, aşa cum spune proorocul David, Domnul ascultă strigătele mele. Şi Părintele Iosif era deplin încredinţat că Dumnezeu va face dreptate, că Dumnezeu ascultă glasul lui. (…)
Rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să ne întoarcem la casele noastre, în adunările în care ne-a semănat pe fiecare dintre noi Domnul, în pătrăţica noastră, în ogorul nostru, cu solia aceasta sfântă, de a rămâne credincioşi Lucrării, credincioşi voluntariatului Oastei, în Biserica şi în poporul nostru, până la capăt!
fratele Ionel Irimia (Cudalbi, Galaţi)
