Pentru Oastea Domnului, fiecare hotar dintre ani reprezintă o cutremurătoare aniversare: este vorba de însuşi momentul întemeietor al acestei Lucrări. Dând seamă de acest moment, Părintele Iosif zice: „Duhul Domnului mi-a inspirat gândul unei hotărâri care s-a publicat în numărul de Anul Nou 1923 al foii Lumina Satelor”. Şi Părintele continuă, insistând asupra acestui adevăr fundamental: „Iniţiativa acestei Mişcări este, aşadar, pe de-a-ntregul a Domnului. Cu nimeni n-am avut absolut nici o consfătuire şi nici o înţelegere cu privire la această Mişcare. Şi de la nimeni n-am avut absolut nici o încredinţare specială pentru înfiriparea ei. Şi nu numai iniţiativa acestei Mişcări este a Domnului, ci şi creaţia întreagă este a Lui” (Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. II, Ed. „Oastea Domnului”, Sibiu, 1999, p. 31).
Aceste cuvinte, care răspund oricărei mistificări privind Lucrarea Oastei Domnului şi meritele iniţierii ei, ne aduc aminte de apărarea Apostolului Pavel în faţa unor adversităţi şi mistificări asemănătoare: „Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos” (Gal 1, 11-12).
Mărturia dată prin cuvintele citate mai sus a fost confirmată de însăşi biruinţa Lucrării pe care o reprezenta atunci şi pe care o reprezintă mereu Părintele Iosif şi jertfa sa în faţa unor încercări şi adversităţi care păreau absolut de neînfrânt. A fost şi este, evident, o biruinţă a Domnului, iar nu a oamenilor. Dacă acum, după zbuciumata istorie de 92 de ani a Oastei, ea celebrează smerit acel început minunat, avem dovada că nu numai iniţiativa a fost a Domnului, ci şi că Domnul Însuşi o călăuzeşte şi o trece biruitor peste atâtea obstacole şi opoziţii şi prin atât de multe şi de grele încercări.
Când Părintele da această mărturie, lucrarea vrăjmaşului atenta la identitatea însăşi a Oastei Domnului. Această lucrare pierzătoare urmărea pur şi simplu smulgerea Oastei din inspiraţia ei fondatoare, deturnarea ei de pe drumul mântuitor atât de clar trasat în viziunea şi în scrisul Părintelui Iosif.
Este important să păstrăm în inimă mereu, cu mare claritate, acest adevăr. Căci lucrarea vrăjmaşă nu este astăzi deloc mai puţin îndrăzneaţă. În dimensiunea-i monstruoasă pare şi acum tot atât de tare şi de neînfrânt ca şi muntele de vrăjmăşie şi de ură care se ridica odinioară asupra Părintelui Iosif şi a smeriţilor săi împreună-lucrători. Un lucru este însă foarte clar: pretinsa „oaste” sectarizantă care tulbură astăzi apele curate ale Lucrării Domnului – cu manifestări şi cu un duh întunecat şi îndrăzneţ cu care s-au confruntat îndeajuns şi părinţii şi înaintaşii noştri – nu este Mişcarea inspirată de Duhul Domnului Părintelui întemeietor, cea pentru care el a jertfit totul şi pentru care s-au luptat până la sânge credincioşii săi următori. Oricât de mulţi ar fi cei care-i cad în cursă, atraşi de vuietul unei reclame care nu are nimic de-a face cu modul de a lucra al lui Hristos, această lucrare nu are niciunul din semnele autenticităţii duhovniceşti arătate în Lucrarea Domnului şi nici una din roadele Duhului mereu prezente în această Lucrare. Şi acum, ca totdeauna, turma cea mică şi calea cea strâmtă sunt ale Domnului şi sunt biruitoare împreună cu El.
Anul Nou, aniversarea zilei de naştere a Oastei Domnului, să ne aducă aminte de aceste lucruri. Ca şi de răspunderea pe care o avem în faţa Domnului, pentru mântuirea noastră şi a multora.
Slăvit să fie Domnul Iisus Biruitorul!
Pr. Prof. Vasile MIHOC
articol publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului
Anul XXVI, nr. 1 (977) 29 DEC. 2014-4 IAN. 2015
