Ce te-ai apucat să faci, fiul Meu?… Ţi se pare prea grea crucea şi te-ai apucat să tai ceva din ea? Zadarnică încercare, iubitul Meu. Căci crucea ta ţi‑am dat-o Eu şi numai Eu singur pot să ţi-o uşurez sau să ţi-o îngreunez. Numai Eu singur pot să ţi-o fac mai uşoară sau mai grea.
Eu ţi-am cioplit crucea după puterile tale şi nu o poţi face nici mai grea, nici mai uşoară. Iar dacă totuşi vei încerca să-ţi uşurezi crucea, să tai o bucată din ea, simţi-vei îndată că, în loc să se uşureze, ea ţi s-a făcut mai grea.
Fiul Meu! Nu te mai ocupa cu ispita de a-ţi uşura crucea. Şi nici a ţi-o face mai grea din ce este. Ci poartă-ţi cu umilinţă crucea pe care Eu ţi‑am hotărât-o şi Eu am pus-o pe umerii tăi. Căci a-ţi mări sau a-ţi micşora crucea, numai Mie Îmi este dat.
Fiul Meu! Ţi se pare prea grea crucea? Ridică‑ţi ochii în sus şi priveşte la Mine.
Eu singur ţi-o pot uşura. Şi Eu singur îţi pot da putere pentru purtarea ei. Umblând de capul tău să-ţi uşurezi crucea, te vei pomeni că mai grea ai făcut-o. Umblând să fugi de ea, te vei pomeni că ea aleargă mai tare după tine.
Fiul Meu! Ca să-ţi uşurezi crucea, nu căuta ajutorul şi mângâierea lumii. Căci omul nu-ţi poate uşura crucea. Adă-ţi aminte de mângâietorii lui Iov, care, în loc să-i aducă mângâiere, îi sporeau durerile.
Nu căuta, iubitul Meu, a-ţi uşura crucea nici încrezându-te prea mult în „prietenii“ tăi. Căci vei ajunge să guşti cuvintele Mele, că nu e bine să te prea încrezi în om (Ps. 117, 8).
Şi în loc să-ţi uşureze crucea, te vei pomeni că „prietenii“ ţi-au făcut-o mai grea. Ridică-ţi ochii mereu în sus, spre Mine. Eu singur te pot ajuta, Eu singur te pot mângâia şi întări.
Rugăciune
Da, Doamne. Fiul Tău cel nepriceput se apleacă în faţa Ta cu lacrimi de căinţă. Mărturisesc şi recunosc nebunia mea, că am încercat de atâtea ori să tai din crucea pe care înţelepciunea şi dragostea Ta mi-a dat-o. În nebunia mea, crezusem că voi afla alinarea durerilor mele în afară de Tine. Dar amarnică mi-a fost această încercare. De câte ori am umblat să-mi tai din cruce, ea mai grea mi s-a făcut.
Acum mă întorc ruşinat şi plin de căinţă la picioarele Crucii Tale. Îţi încredinţez Ţie, numai Ţie, suspinele şi lacrimile mele, căci Tu singur mă poţi mângâia şi ajuta. Ai milă de mine, Doamne, şi mă mângâie.
Preot Iosif Trifa
Ia-ţi crucea ta!
Ediţia a III – a
Editura «Oastea Domnului», Sibiu – 2001
