15. Voi consacraţi-vă total Domnului şi fraţilor; tot timpul vostru şi toată puterea voastră, numai pentru cele duhovniceşti,
numai pentru cele veşnice,
numai pentru cele de Sus.
Lăsaţi toate celelalte în grija altora.
Aceasta va înălţa mereu mai frumos atât Numele Domnului vostru, cât şi cinstea Evangheliei pe care o propovăduiţi voi.
16. În felul acesta se vor înălţa mereu mai frumoase şi sufletele fraţilor voştri, şi nivelul duhovnicesc al adunării Domnului în care lucraţi.
Iar aceste binecuvântări se vor întoarce peste voi mereu mai frumoase, mai mari şi mai fericite.
În adunarea lui Dumnezeu trebuie să fie totdeauna o bună rânduială,
iar unde este o bună rânduială, fiecare lucru este la locul lui, fiecare treabă se face la vremea ei, fiecare slujitor este la postul său.
Cel mai bun lucru pe care l-a făcut Domnul Dumnezeu la Începutul Creaţiunii a fost Ordinea, buna rânduială pe care a statornicit-o prin legi veşnice când a aşezat vremile, locurile şi mişcările tuturor lucrurilor şi lucrărilor Lui.
Şi pentru că această ordine este desăvârşită şi neschimbată, – toate lucrurile Lui merg bine
şi toate lucrările Sale se fac frumos.
17. Aşa este oriunde este ordine, rânduială şi ascultare din Dumnezeu.
Şi, după cum aceasta se vede atât de minunat în toate lucrările lui Dumnezeu din afara noastră, tot aşa trebuie să fie şi în cele dinlăuntru nostru.
Şi, dacă în lumea firească şi văzută este atâta rânduială, cu cât mai multă trebuie să fie în lumea cea du-hovnicească şi nevăzută!
18. Dacă în familia ta nu poţi trăi dezordonat şi nesupus – cum să poţi trăi în Familia lui Hristos în felul acesta?
Ci oricine nesocoteşte buna rânduială şi ascultare frăţească va fi osândit şi de Cuvântul lui Dumnezeu – şi de cuvântul fraţilor.
19. Orice însărcinare primită de la Dumnezeu, este neapărat nevoie să fie recunoscută şi de către fraţi
– fiindcă Dumnezeu nu lucrează fără ai Lui.
Duhul Sfânt încredinţează totdeauna Biserica Sa vie de harul pe care îl dă El unuia pe care Şi-l alege pentru o slujbă a Lui în ea.
Şi încă de la început, duhul fraţilor adevăraţi este în acelaşi gând cu Duhul Sfânt în recunoaşterea acestei alegeri.
20. Oricine merge în vestirea Cuvântului Sfânt fără un deplin asentiment frăţesc, – acela este un om dubios şi străin.
Oricine îşi ia singur o însărcinare, fără învoirea fraţilor şi împotriva lor, este un om primejdios pentru Lucrarea lui Dumnezeu.
Porunca Domnului, prin Apostolii Săi, este ca, oricine are să îndeplinească o însărcinare în Lucrarea Domnului trebuie să fie mai întâi
vorbit de bine de toţi fraţii,
apoi să fie plin de Duhul Sfânt
şi apoi să fie plin de înţelepciune – după cum cere Cuvântul lui Dumnezeu (Fapte 6, 3).
Te rugăm, Doamne Duhule Sfinte, dă Bisericii Tale numai astfel de oameni.
Amin.
23. DUHUL ADEVĂRULUI ŞI CELELALTE DUHURI
Lupta cea bună / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007