O, cum să-ntârzie pedeapsa acestui secol desfrânat
când orice gură e-o gheenă şi orice ins e-un apostat,
când orice ochi sticleşte ura – şi-n hăul cel mai fioros:
religii fără de credinţă şi creştinism fără Hristos!
O, cum să-ntârzie sfârşitul acestui veac de ură plin,
în care jumătate-i fiere şi jumătate e venin,
în care tremură dreptatea printre iscoade şi călăi
şi nu ştii care-ţi mai sunt fraţii sau care-ţi sunt duşmanii tăi.
Primejdia de-a fi-ntre oameni e-ades mai mare ca-ntre lupi,
la orice pas se cere ochii şi sufletul să ţi le-astupi,
curajul care ţi se cere ca să trăieşti adeseori
e mult mai mare ca acela ce ţi s-ar cere ca să mori.
O, cum să-ntârzie răsplata acestui secol împietrit
când tot ce-i vrednic de-nchinare e lepădat sau murdărit,
când şi pe ce-i mai sfânt în lume Satana-şi pune-al lui stigmat.
– Ce-ar mai putea opri osânda acestui secol blestemat?
de Traian Dorz
