Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home O primejde de moarte

O primejde de moarte

O primejde de moarte

„Să facem distincţia că una este viaţa duhovnicească şi cu totul alta viaţa psihologică!” (Sf. Cuv. Sofronie Saharov).

Întâlnim adesea o gravã confuzie între inspirație și imaginație, între pãrtãșie frãțeascã și prietenie, între cercetarea harului și exaltarea emoționalã, între râvna duhovniceascã și cea fireascã, între tâlcuirea Scripturii și comentariul literar…, așa cum este gravã confuzia între sensibilitatea poeticã din poezia eminescianã „Crãiasã alegându-te” și cea din Imnul Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu, de la Luca 1, 46-55.

În prima epistolã cãtre Corinteni, Sf. Ap. Pavel aratã condiția deficitarã a omului firesc (psihicos) prin aceste cuvinte: „Omul firesc nu primește cele ale Duhului lui Dumnezeu, cãci pentru el sunt nebunie și nu poate sã le înțeleagã, fiindcã ele se judecã duhovnicește” (I Cor 2, 14). În acest loc, marele Apostol se adresa unor oameni care, în mersul lor de la trupesc la duhovnicesc, au rãmas la un nivel intermediar numit nivel psihologic, sentimental, emoțional.

Nivelul psihologic este superior celui trupesc, dar inferior celui duhovnicesc. Unul dintre sfinții care a atras atenția cu privire la aceastã diferențã a fost Sf. Cuv. Sofronie Saharov. Printre alte cuvinte, spune: „Trebuie sã zdruncinãm dragostea pentru psihologie a ortodocșilor, cãci metodologia psihologiei este în afara Tradiției ortodoxe, fiind expresia perspectivei occidentale de a privi lucrurile” (Sf. Cuv. Sofronie Saharov, Cunosc un om în Hristos, p. 276). Așadar, nu este vorba de o primejdie micã, ci este vorba de o înlocuire a Tradiției Bisericii.

Altã datã el ridicã aceastã problemã pe un ton profetic: „Concepția conform cãreia orice element psihologic este și duhovnicesc și orice element duhovnicesc este și psihologic – este o primejdie de moarte. Existã un mare pericol în a considera trãirile psihologice ale oamenilor ca fiind stãri duhovnicețti. O astfel de concepție este hulã faþã de Dumnezeu…” Unui ucenic, Sfântul îi spunea: „Tu ai aflat ascetica persoanei – în ea sã rãmâi. Sã vorbești despre teologia asceticã și nipticã. Lasã-i pe ceilalți sã scrie filozofic (raționalist) și psihologic (sentimental).”

Când omul simte cã mântuirea sa este legatã de îndulciri artizanale și adaptãri, când o simte legatã de un anumit specific, de anumite persoane, de relații, de prietenii, atunci e semnul cã a rãmas la un nivel psihologic. Acolo unde se alunecã spre stimularea emoției, spre metaforã (imaginație), spre fonduri artistice realizate de instrumente muzicale, nu este semn bun. Unii ascund tot acest univers sentimental și emoțional dupã paravanul numit „pãrtãșie frãțeascã” sau „specificul nostru”. Dar cred cã, cel puțin în anumite situații, este vorba de o confuzie.

Dacã, dominat de impresii exterioare, în timpul rugãciunii simt o emoție pânã la lacrimi, nu-i sigur cã am depãșit nivelul psihologic. Dar dacã, de pildã, liber de orice impresie exterioarã, în timpul unei lucrãri duhovnicești, îmi curg lacrimi, atunci pot crede cã este o mângâiere a harului. Sobrietatea slujbelor bisericești împiedicã confuzia dintre psihologic și duhovnicesc. În timpul slujbelor, puțini plâng, dar despre aceste lacrimi putem spune cã sunt duhovnicești. Se cuvine sã ne însușim specificul bisericesc, altfel suntem în primejdia nu numai de a rãmâne la un nivel psihologic (emoțional), dar chiar de a-l considera „mai frumos” decât cel duhovnicesc.

Numai atunci când în viața mea se revarsã viața lui Dumnezeu, prietenia sufleteascã se transformã în pãrtãșie frãțeascã. Fãrã pãrtãșie frãțeascã îmi este greu – vezi experiența pandemiei –, dar lipsa ei poate fi înlocuitã de rugãciune; dacã rugãciunea nu poate face acest lucru, iar eu mã prãbușesc, atunci este o problemã. Adevãrata pãrtãșie frãțeascã este discretã, sobrã, sfioasã, total dezinteresatã, asceticã și euharisticã; fãrã aceste condiții nu depãșim nivelul psihologic (sentimental).

Preot Petru RONCEA

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *