Au existat lucruri întunecate în tot timpul istoriei omeneşti, dar parcă acum sunt mai rele şi mai urâte ca oricând. E o râvnă grozavă a celui rău pentru a deruta pe cât mai mulţi oameni, spre a-i duce la pierzare. Fiara dezlănţuită umblă prin lume, căutând pe cine să înghită, cu mai multă râvnă ca oricând. O râvnă ce nu poate fi contracarată decât de o alta cel puţin la fel de mare din partea noastră pentru mântuirea sufletului.
Dacă râvna noastră spre cele bune nu este cel puţin egală cu râvna celui rău pentru a ne pierde, atunci sigur că el ne va câştiga.
De fapt, oricât ar părea de curios pentru unii ce se întâmplă acum, nu e decât perpetua luptă de la începutul istoriei omeneşti dintre Bine şi Rău. Dintre Adevăr şi Minciună. Dintre Lumină şi Întuneric. Numai că acum, această luptă din partea întunericului e mai înşelătoare, pentru a nu părea chiar atât de hidoasă. Pentru ca negrul să nu pară chiar atât de negru!
Când începe de fapt istoria omenirii? Adică, această luptă când începe oare? Începe, cum zicea marele nostru gânditor, P. Ţuţea: „De la convorbirea Evei, în Rai, cu şarpele-diavol“. Aici e începutul pribegiei, al pendulării omului între Bine şi Rău.
Cum stăm noi cu lupta aceasta? Suntem noi conştienţi că acum, mai mult ca oricând, trebuie să fim treji şi atenţi? Pentru că acum, mai mult ca oricând, dacă vom aţipi puţin, dacă vom slăbi puţin credinţa, s-ar putea să nu ne mai putem redresa niciodată?
Ajută-ne, Doamne, să adunăm cu Tine, nu să risipim!
Fă-ne fiii Luminii, nu ne lăsa să devenim fiii întunericului! Amin.
Slăvit să fie Domnul!
Marin PĂDUREANU
