3 februarie – Psalmul 17, vers 14
Ce bun lucru este pentru orice om cumpătat când, prin felul muncii lui sau prin al firii sale, se poate ţinea cât mai departe de oamenii lumii acesteia. De mulţimea gălăgioasă şi stricată. De tovărăşiile desfrânate şi pierzătoare. De societatea zgomotoasă şi uşuratică. De anturajul vicios şi blestemat al oamenilor lumeşti.
Al acelui fel de oameni care, în orice loc şi cu orice ocazie, se dedau la desfrânare, atât cu vorbele gurii, cât şi cu mişcările privirii, şi cu gesturile mădularelor, şi cu toate expresiile fiinţei lor.Al acelui soi de oameni care sunt plini de orice fel de prefăcătorie în orice stare a vieţii lor.
Aceştia, dacă sunt fraţi, sunt fraţi prefăcuţi. Dacă sunt soţi, sunt soţi prefăcuţi. Dacă sunt prieteni, sunt prieteni prefăcuţi. Şi tot prefăcuţi sunt şi când sunt credincioşi, evlavioşi, bisericoşi, „binefăcători“, „colaboratori“. Sau orice altceva.
Fericit este oricine crede şi ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, care îl sfătuieşte pe orice om să se ferească de căile acestora, de sfaturile lor şi de tovărăşia lor, mai înainte de a face vreun pas spre însoţirile lor blestemate şi pierzătoare (Mat. 7, 13).
Fericit este orice om care, prin puterea lui Dumnezeu şi prin sinceritatea legământului său cu Hristos, o rupe cu felul nelegiuit de vieţuire al oamenilor lumeşti. Şi, intrând în ascultarea de voia lui Dumnezeu, ajunge în frăţietatea sfântă a oamenilor evlavioşi, care, sub ascultarea Bisericii (Mat. 18, 17), umblă în dragostea frăţească, pe căile sfinţeniei, înfrânării, evlaviei şi credinţei Domnului nostru Iisus Hristos, şi aduc roadele Duhului Sfânt (Gal. 5, 22-23), şi se fac părtaşi binecuvântărilor Sale.
Un astfel de suflet are ca îndreptar de viaţă învăţătura sănătoasă a Bisericii şi a Bibliei. Are ca prieteni şi însoţitori pe fraţii de aceeaşi credinţă. Iar bucuria şi plăcerea sa este să facă în orice fel voia cea bună a lui Dumnezeu.
Când sfinţii din ţară, adică sufletele alese, sunt prietenii cuiva, prietenia lor nu numai că îi este de un ajutor sfânt ca să aducă roade pentru Dumnezeu şi pentru mântuirea sa, ci îi este şi un scut puternic împotriva rătăcirilor, căderilor şi primejdiilor de tot felul. În care cad toţi ceilalţi care n-au acest scut. Sau se despart de el.
Însă vai de sufletele slabe şi nepăsătoare care nu ascultă de buna îndrumare la timpul când sunt sfătuiţi sau mustraţi, ca să nu se piardă.Vai, mai ales, de sufletele tinere pe care tovărăşiile rele le trag mai grabnic şi mai uşor spre felul pierzător al oamenilor lumii acesteia. Căci locul unde sunt duşi este un îngrozitor mormânt sufletesc, şi o înecăcioasă mocirlă pierzătoare, şi un iad chinuitor şi veşnic.
Dragă suflet tânăr, fereşte-te de duhul străzii, de tovărăşia zgomotoasă şi vagaboandă a flecarilor lumeşti, de ispita alergării după bancuri, după desfrânări, după patimi şi plăceri vinovate, după tot ce iubesc şi practică oamenii lumeşti.
Căci în toate acestea este veninul păcatului, care te va ucide trupeşte şi sufleteşte. Iar dacă te găseşti în această pierzătoare stare, ascultă îndată, vino chiar acum la Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul sufletului tău, predă-te Lui şi alipeşte-te de credincioşii Săi. Domnul Iisus Hristos te va curăţi de păcatele tale. Îţi va da o minte nouă şi o inimă nouă. Te va uni cu voia Sa şi cu Biserica Sa cea vie. Iar tu vei deveni o creatură sfântă şi vrednică de pământ şi de cer.
1 Comment