21 mai, Psalmul 58, v. 1
A tăcea, a şti să taci, când este vremea tăcerii (Ecles. 3, 7), este o virtute. A şti să taci, punând cu înţelepciune frâu limbii tale şi îngrădire buzelor tale, într-adevăr, este o mare chibzuinţă şi pricepere. A şti întrebuinţa bine tăcerea, mai ales când cel rău stă înaintea ta (Ps. 39, 1) şi când vremurile sunt de aşa natură, este, de asemenea, un mare dar. Tăcerea, în astfel de cazuri, este dovada unei mari puteri a stăpânirii de sine şi a unei înţelepte şi cumpătate purtări…
Dar a tăcea atunci când se săvârşeşte o nelegiuire împotriva unui nevinovat…, a tăcea atunci când Numele cel Sfânt al lui Dumnezeu este batjocorit, iar tu poţi interveni pentru El…, a tăcea când vezi săvârşindu-se nedreptatea, silnicia, violenţa şi uneltirea împotriva cuiva…, a tăcea când afli că se pregăteşte nefericirea unui semen al tău este a te uni cu fapta celui nelegiuit. Este totdeauna o vină la fel de mare ca a celui care pregăteşte nelegiuirea. Pentru că totdeauna când vezi că se pregătesc astfel de crime eşti dator să nu taci, dar nici să nu vorbeşti necumpătat sau pârâtor. Eşti dator să nu taci, dar să vorbeşti cu cea mai mare grijă, şi grabă, şi înţelepciune… Cu grabă, spre a împiedica la timp răul, cu înţelepciune, ca să nu-l mai măreşti, cu grijă, ca să nu te arzi şi tu.
Dragul meu, oricine am fi noi care vedem o nedreptate şi oricine ar fi cel care o săvârşeşte, avem datoria să ne ridicăm oricând contra nedreptăţii. Căci dacă noi tăcem, cel nedrept va continua şi mai cu îndrăzneală să facă nedreptatea, iar răul va spori şi mai mult, grăbind nenorocirea mai multora. Dar dacă ne vom ridica împotriva fărădelegii, vor mai îndrăzni şi alţii să se ridice împreună cu noi, iar acela care o face va începe să se ruşineze sau să se teamă… şi va înceta a o mai face. Când ne ridicăm cu curaj în apărarea adevărului, totdeauna rămâne un folos. Nu tăcea deci niciodată când vezi sau când auzi săvârşindu-se răul, căci tăcând nu vei putea face niciodată dreptate. Chiar dacă eşti slab, nu tăcea! Fii înţelept şi ai curaj să te împotriveşti răului! Curând se vor mai adăuga şi alţii şi vor striga şi ei, astfel că, până la urmă, răul va fi stăvilit.
Nu tăcea nici chiar dacă ai avea de suferit de pe urma faptului că te ridici contra răului, contra risipei, contra lenei, contra furtului, contra dezbinării, contra vicleniei, contra minciunii, contra oricărei nedreptăţi sau înşelătorii. Până la urmă, dreptatea ta va triumfa. Iar conştiinţa ta va fi mulţumită că n-ai luat parte la săvârşirea nelegiuirii nici chiar prin tăcerea ta, ci te-ai împotrivit hotărât, ţinând parte adevărului. Dar chiar dacă n-ai putut împiedica răul, fiindcă ai fost numai tu singur, iar făptuitorii lui au fost mulţi…, că ai fost tu prea slab, iar ei, prea tari, dacă ai făcut tot ce puteai face spre a-l împiedica, fii mulţumit şi aşteaptă în linişte. Va interveni Dumnezeu şi va lucra El mai departe, după ce tu ţi-ai făcut datoria.
