1 ianuarie 1922, Părintele Iosif Trifa a fost încredinţat din partea mitropolitului său să redacteze publicaţiuni religioase pentru popor, între care şi gazeta săptămânală «Lumina Satelor», tipărită de Mitropolie în tipografia ei şi pe cheltuiala ei, aparţinându-i ca proprietate ei. Deci în această zi Părintele Iosif Trifa ”prelua sarcina de redactor al gazetei religioase «Lumina Satelor», sarcină care avea să-i fie cea mai strălucită, dar şi cea mai dureroasă a vieţii sale… De la început a fost lăsat să ducă aproape numai singur nu numai sarcina redactării, ci şi pe cea a administrării acestei gazete care, cu talentul şi râvna sa, a ajuns de la primul număr să cucerească un tot mai mare număr de cititori din ţară şi chiar de peste hotare, trezind un viu interes în toţi pentru scopurile pe care le propovăduia.”
1 ianuarie 1923, în viaţa poporului nostru, când prin Părintele Iosif a adus această Lucrare în ţara noastră, adică felul acesta nou de a înţelege şi de a asculta de Voia lui Dumnezeu cu adevărat, cum ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu şi cum ne cere Voia Sa. Această Lucrare trăieşte şi astăzi. Este Lucrarea Duhului Sfânt. Părintele Iosif a spus: „Lucrarea Oastei Domnului nu este o lucrare omenească. Eu sunt un om slab şi neputincios, în curând mă voi duce. Dar Lucrarea aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Ea va rămâne şi nimeni nu o va putea nimici, pentru că este Lucrarea lui Dumnezeu”.
1 ianuarie 1933, Părintele Iosif, în foaia Oastea Domnului, nr. 1, din 1 ianuarie 1933, între altele, îl recomandă pe fratele Marini călduros tuturor fraţilor ostaşi, în felul următor: „Fratele Marini este un bun vestitor al Domnului, plin de dar şi de putere”.
1 ianuarie 1933, apare numărul 1, festiv al foaii «Oastea Domnului» , la aniversarea a zece ani.
1 ianuarie 1935, Părintele Iosif Trifa nu mai figureză ca redactor la «Lumina Satelor»
1 ianuarie 1941, fratele Ioan Marini, a fost arestat de către postul de jandarmi Lipova, judeţul Arad, pentru că a participat la adunarea Oastei Domnului de la Cicir, din 1 ianuarie 1941. După ce a fost purtat din post în post până la Legiunea de Jandarmi din Arad, a fost dat în judecată la Tribunalul din Arad, unde a fost achitat.
1 ianuarie 1948, gazeta «Isus Biruitorul». a fost suspendată definitiv, iar fr. Traian Dorz, arestat.
1 ianuarie 1975, fr. Traian Dorz scrie cuvântul de început al cărții ”Hristos – mărturia mea”
1 ianuarie 1978 fr. Traian Dorz redactează pus fiind de cei doi ofiţeri care i-au făcut percheziţia, MEMORIU cu privire la activitatea mea publicistică şi scriitoricească dintre anii 1932-1977
1 ianuarie 1985, Prima sărbătoare literară – Sibiu
La 1 ianuarie 2020 se împlinesc 97 de ani din noaptea Anului Nou 1923, când Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip minunat asupra părintelui nostru Iosif când i-a inspirat gândul şi voia Tatălui Ceresc pentru înfiinţarea acestei mişcări de renaştere sufletească în Biserica şi în ţara noastră, despre a cărei întindere şi roade sfinte nimeni nu se putea gândi atunci cât de mari şi de binecuvântate vor fi până la marginile lumii şi până la sfârşitul vremurilor.
2 ianuarie 1922, Sub titlul foii ”Lumina Satelor” , era tipărit: Redactor responsabil – preotul Iosif Trifa. Pe prima pagină era o „Binecuvântare arhierească”, un fel de recomandare pe care redactorul responsabil o punea în fruntea noii gazete, pentru a-i deschide drumul spre cititorii la care se ducea. În primul rând, la preoţii şi credincioşii Bisericii Ortodoxe din Ardeal.
2 ianuarie 1935 – (cf. ord. 32/1935 din 2 ianuarie, a Cancelariei Mitropolitane din Sibiu). E clar, nu? Păr. Trifa demisionează, cere a fi demis doar din postul de la catedrală, iar Mitropolia îl consideră demisionat din funcţia de preot de pe tot cuprinsul Arhiepiscopiei Ardealului.
Este, evident, o depăşire. Mitropolitul îi acordă mai mult, imens mai mult decât a cerut Preotul Trifa, anume îi acordă altceva decât ceea ce a cerut preotul Iosif. Dar mai ales şi totodată este aci, în acest caz, o depăşire şi o decădere din clasica tradiţie a ortodoxiei ecumenice: preotul nu poate să demisioneze. Nici din locul de slujbă, cum a cerut Părintele Iosif, nici din funcţia treptei, cum s-a grăbit să-i ofere cancelaria din Sibiu…» (Luat din ziarul «Naţionalul nou» din 1 febr. 1935)
4 ianuarie 1937 – „A trecut la Domnul dragul nostru luptător, Gh. Munteanu din Batiz… S‑a stins în spitalul din Deva
5 ianuarie 1935 – Părintele Iosif Trifa răspunde Consiliului Arhiepiscopesc cu referire la legătura cu Oastea Domnului și la creaţia spirituală a Mişcării Oastea Domnului
5 ianuarie 1985 – un grup de cincisprezece tineri şi copii care mergeau spre Buciumi la o adunare au fost reţinuţi nouă ore la un punct de miliţie, înfometaţi şi ameninţaţi şi ei tot pentru că mergeau la o aniversare frăţească. Se căuta în mod deosebit înfricarea fraţilor tineri şi intelectuali care aveau diferite funcţii, cu retrogradarea sau mutarea lor disciplinară.
6 ianuarie 1935, apăruse foaia «Isus Biruitorul» – dar în afară de un anunţ „Pentru abonaţii foii «Oastea Domnului»”, în care se spunea: „Tuturor abonaţilor şi cititorilor foii «Oastea Domnului» le aducem la cunoştinţă că, siliţi de anumite împrejurări, am încetat deocamdată redactarea şi apariţia acestei foi”…
7 ianuarie 1983 – ziua altui sfânt martir: Ioan Botezătorul, fr. Traian Dorz este eliberat din închisoarea de la Satu Mare, în baza Decretului de graţiere ”care a fost publicat la sfârşitul anului 1982 era mijlocul văzut prin care se aducea la îndeplinire hotărârea cea nevăzută, dată mai dinainte de către voia Dumnezeului nostru pentru noi şi pentru mulţi alţii împreună cu noi.”
9 ianuarie 1942 – fr. Ioan Marini scrie un memoriul către Tribunalul Sibiu, în aşteptarea judecăţii, fratele Marini a făcut şi el un memoriu, pe care l-a înaintat Curţii Marţiale Sibiu. Iată ce scria fr. Ioan marini printre altele în acest memeoriu:
”…Domnule Preşedinte, Onorată Curte,
Conducătorul Statului nostru a spus cândva: Biserica lui Hristos nu înseamnă numai ziduri, icoane, coruri, lumânări, clopote, slujbă. Ea este dragoste, jertfă, milostenie, trudă, curăţenie sufletească. Oriunde trăieşte un suflet curat, acolo este un altar al Dumnezeirii.
Cuvinte înalte, drepte şi pline de adevăr. Dar câtă jale este să vezi că aceste altare n-au drept sub soare! Căci dacă faptul că ai dragoste, te jertfeşti şi te trudeşti să faci bine şi te ţii departe de orice cale rea este taxat drept o acţiune primejdioasă pentru ordinea de Stat, atunci nu se mai poate înţelege nimic… Şi, fără să vrei, te gândeşti: Nu cumva am ajuns vremurile acelea când răul este numit bine şi binele rău?
Îndurerat şi cu inima strânsă, mă întreb: Ce am să fac? Să tac? Să apuc o altă cale? Să mă închid într-o viaţă egoistă?… Dar n-aş face, oare, un mare păcat, atunci când ştiu să fac binele şi nu-l fac? N-aş fi un nemernic, când aş vedea că fratele meu apucă o cale greşită, iar eu să tac? N-aş fi, apoi, un vinovat trăind numai pentru mine însumi, atunci când în jurul meu este atâta durere, atâtea lipsuri şi nevoi?…”
17 ianuarie 1937 – foaia «Isus Biruitorul» publica un rând de învăţături despre „O minune a timpurilor noastre: «Gruparea de la Oxford»“, scrise de sora Maria Brăiloiu din Bucureşti.
Un cuvânt lămuritor scrie, de la început, cu mare bucurie, Părintele Iosif, văzând în această mişcare o soră a Oastei Domnului. El scria: „Un mare răsunet duhovnicesc a făcut şi face în toată lumea mişcarea religioasă de la Oxford, din Anglia. E şi această mişcare un fel de Oaste a Domnului
19 ianuarie 1930 – la şcoala din com. Baia lui Crai, Topliţa, jud. Hunedoara, se strâng câteva sute de oameni din 5-6 sate. ( o mărturie a fr.Gh. Enescu-Bughea, învăţător, com. Baia lui Crai, publicată în «Lumina Satelor» nr. 6, din 9 febr. 1930)
22 ianuarie 1922 – mitropolitul Dr. Nicolae Bălan invită toate oficiile parohiale să aboneze şi să sprijine publicaţiunea «Lumina Satelor», ca fiind a Mitropoliei, trimiţând toate aceste ajutoare la Mitropolie pe adresa str. Măcelarilor, nr. 45 (mai târziu str. Mitropoliei, nr. 45).
22 ianuarie 1928 – fr. Ioan Marini se înscrie în Oastea Domnului. Iată scrisoarea lui de intrare în Oaste, către Părintele Iosif, aşa cum este publicată în foaia «Lumina Satelor» nr. 4, din 22 ianuarie 1928:
„Onorate Domnule Părinte. După o luptă aprigă, Oastea Domnului va învinge intrând cu bucurie în cetatea adversarului. Luptând înainte, să sperăm că această izbândă nu va fi departe.
Fiindcă vreau şi eu să iau parte la această luptă, vă rog să mă înscrieţi şi pe mine ca ostaş în Oastea Domnului”.
Ioan Marini, învăţător, Săsciori, jud. Alba
26 ianuarie 1936 – apăru primul număr din foaia «Tineretul Oastei», ca supliment la «Isus Biruitorul», în patru pagini.
Pe prima pagină, Părintele Iosif scria, printre altele:
„…Slăvit să fie Domnul! Iată, înfloresc şi se coc mereu roadele de la Oastea Domnului. O biruinţă a Domnului sunt şi tinerii noştri voluntari, tineretul Oastei… Ceata lor şi freamătul lor au crescut an de an… Acest freamăt îşi căuta o ieşire… Iată acum avem un modest început, o foaie a tineretului Oastei…
28 ianuarie 1938 – Tribunalul admite acţiunea reclamantei Arhiepiscopia Ort. Rom. de Alba Iulia şi Sibiu și îl obligă pe Părintele Iosif Trifa să predea reclamantei dreptul de proprietate al tipografiei dar și alte obiecte.
Sentinţa aceasta sosi tocmai în zilele când Părintele Iosif se găsea pe patul de moarte, stingându-se ca o lumânare arsă întreagă…
Mitropolia îşi alesese anume momentul, spre a-i da, prin această sentinţă, lovitura din urmă. Domnul a îngăduit ca martirul Său să sufere şi această nedreptate, pentru suprema lui încercare pe pământ
29 ianuarie 1947 – trece la Domnul fratele Ioan Marini, fiind în vârstă de numai 39 de ani, din care 20 de ani au fost trăiţi în ogorul Domnului, unde el a lucrat cu multă dragoste şi râvnă, având o rodnică şi intensă activitate, mai ales în ultima parte a vieţii sale, după întoarcerea sa la Domnul.
30 ianuarie 1947, bolnavi fiind de aceeași boală, erau duşi în două sicrie fr. Ioan Marini și tatăl dânsului acasă la Săsciori
31 ianuarie 1937 – «Isus Biruitorul» apare într-o haină deosebită. Este tipărit în două culori: roşu şi albastru (ca haina lui Iosif după vânzarea sa)… Pe prima pagină apare titlul: „Pe drumul Crucii Domnului Iisus”
31 ianuarie 1930 – conform actelor de contabilitate conduse de funcţionarul eclesiastic, Const. Trifa, fratele lui Iosif Trifa, se constată că au sosit pe adresa «L. Sat.» mandate poştale de la abonaţi şi comisionari, pentru produsele de presă, foile şi cărţile redactate de pr. Iosif Trifa şi tipărite în tipografia Mitropoliei, în sumă de 815 733 lei. În acest timp «L. S.» şi «O. D.» se tipăreau în 18 000 exemplare.
31 ianuarie 1982 – prima consfătuire cântăreţi smeriţi şi curaţi ai Oastei Domnului, pentru a se compune melodii pentru textele din noua carte de cântări, care nu aveau melodii.
Alte date:
Ianuarie 1933 – Părintele Iosif Trifa era internat sanatoriul din Davos
Ianuarie 1937 – a intervenit ceva nou în mersul conflictului de la Oaste: statutele care s-au făcut pentru Oastea Domnului, pe care părintele Trifa nu le-a primit, fiind făcute într-un duh cu totul străin de Oastea Domnului. Aceste statute au fost făcute ca o oprelişte, ca o îngrădire a libertăţii de lucrare în Oastea Domnului a Părintelui Trifa.
Aceste statute au generat o serie de controverse, publicate atât în gazetele Mitropoliei, cât şi în foaia redactată de Părintele Iosif. Şi tot ele au făcut obiectul unor audienţe ale Părintelui la mitropolitul, pentru lămurirea problemelor iscate de ele.
În ultima audienţă a sa la mitropolitul, Părintele i-a vorbit despre jocurile care erau prevăzute şi îngăduite în statute, împotriva cărora Sf. Sa s-a pronunţat categoric: „Nu mă pot decide să primesc aceste statute făcute într‑o formă atât de nepotrivită pentru creaţia Oastei”.
Ca urmare a acestei audienţe, mitropolitul a raportat Sf. Sinod următoarele: „Fostul preot Iosif Trifa mi-a declarat că, sufleteşte, nu se poate decide să se întoarcă în sânul Bisericii care l-a caterisit”, afirmaţie pe care Părintele Trifa n-a făcut-o niciodată. Dimpotrivă, el totdeauna a declarat că vrea să rămână în Biserică (vezi articolul O declaraţie, reprodus în cele ce urmează). Şi, pe baza acestei învinuiri neadevărate spuse de mitropolitul, Sf. Sinod, la data de 18 martie 1937, a respins cererea de graţiere a Părintelui Trifa, ameninţându-l că: „Dacă nu încetează cu apariţia foii «Isus Biruitorul» şi dacă mai continuă acţiunea sa care duce la ruptura unui număr de credincioşi de la sânul Bisericii, va fi excomunicat”.
Iată-l pe părintele Trifa caterisit definitiv, în urma tuturor celor patru instanţele de judecată omeneşti. I-a mai rămas însă ultima judecată: cea a lui Dumnezeu, care îi va face dreptate. Această judecată nu va mai fi părtinitoare şi mincinoasă ca judecăţile omeneşti de pe pământ
Ianuarie 1938 – pe la patul părintelui Iosif din Sibiu trece unul dintre conducătorii evreilor creştini din Iaşi, anume Isaac Feinstein. ”Impresia pe care mi-a lăsat-o atunci acest om, care s-a rugat fierbinte la căpătâiul părintelui şi i-a arătat în cel mai mişcător fel admiraţia şi dragostea sa pentru tot ce a lucrat şi suferit el pentru Numele şi Evanghelia Domnului Iisus, m-a făcut să nu-l mai uit niciodată.” ( Traian Dorz )
Ianuarie 1938 – este nevoie de a opta operaţie, dar inima Părintelui Iosif Trifa, nu o mai poate suporta
Ianuarie 1938 – Tribunalul Sibiu dă o sentinţă de confiscare a Tipografiei «Oastea Domnului» în favorul Mitropoliei Sibiului. Se face apel împotriva acestui proces nedrept;
Ianuarie 1938 – Părintele Iosif se zbate între moarte şi viaţă;
Ianuarie 1938 – apare ultimul număr din foaie, scris de Părintele, cu tâlcul „Oaia săracului”, de la II Samuel, cap. 12, ca un răspuns la sentinţa de confiscare a Tipografiei;
Ianuarie 1938 – judecata Tribunalului Civil Sibiu cu sentinţa prin care se răpeşte Tipografia Oastei
Ianuarie 1939 – apariţia foii «Viaţa Creştină» la Cluj
Ianuarie 1940 – apare «Misionarul Vieţii Creştine»
Ianuarie 1941 – fr. Traian Dorz era concentrat la Comandamentul Diviziei Blindate din Bucureşti
Ianuarie 1941 – s-a început redactarea şi tipărirea acestei reviste. ”Primul număr, în 24 de pagini, a fost o biruinţă frumoasă. L-am lucrat împreună cu fratele Marini, care se stabilise acasă la noi în Mizieş. Tipăream această revistă lunar, în 16-20 pagini, la Tipografia „Doina” din Beiuş, cu proprietarul căreia eram prieten. De la tipografie, revista o aducea tatăl meu Constantin, încărcată în carul lui, tras de cei doi boi frumoşi ai lui înaintea cărora mergea el, pe jos, având toată grija să nu se întâmple nimic rău. Acum, prin harul lui Dumnezeu, şi tata devenise credincios şi lucra pentru Domnul cu dragă inimă tot ce putea face şi el. …Era o privelişte unică, minunată să vezi cum cei doi boi frumoşi şi curaţi legănau carul încărcat cu revistele şi cărţile Domnului, mergând dimineaţa prin soarele răsărind, abia văzându-se prin lanuri, ducând atâta lumină câtă ne dăruise Dumnezeu, spre cele patru părţi ale lumii care o aşteptau. Părea carul cu chivotul Legii strălucind, trimis poporului sfânt care îl aştepta…” ( Traian Dorz )
Ianuarie 1942 – prima arestare a fratelui Marini
Ianuarie 1942 – fratele Marini a fost închis trei săptămâni la postul de jandarmi din Sâmbăteni, judeţul Arad, pentru că a fost văzut mergând prin sat cu un colet de cărţi religioase.
Tot în luna ianuarie 1942 a fost judecat de către Curtea Marţială Sibiu şi condamnat la trei luni închisoare, pedeapsă pe care executat-o la Sibiu. Atunci a fost judecat şi condamnat pentru că participase la adunarea Oastei Domnului din comuna sa natală, Săsciori, judeţul Alba, în luna septembrie 1941, fiind pârât de către preotul din comună.
Ianuarie 1990 – Primul act emanat din Cancelaria Sfântul Sinod, publicat în nr. 1 al ziarului «Vestitorul Ortodoxiei», din ianuarie 1990, prevedea ca Oastea Domnului să fie cooptată în activitatea misionară a Bisericii. Urmează apoi alte acte reparatorii: în şedinţa Sfântului Sinod din 28 septembrie 1990, Oastea Domnului este recunoscută ca un mădular viu şi fidel al Bisericii Ortodoxe, aprobându-i-se şi statutul de funcţionare. În aceeaşi şedinţă, Părintelui Iosif Trifa îi este ridicată nedreapta caterisire şi i se reabilitează memoria. Prin această hotărâre, Biserica Ortodoxă şi-a arătat încă o dată măreţia şi sănătatea ei spirituală, dovedindu-se o statornică slujitoare a adevărului, dreptăţii şi dragostei creştine.
Prin Sentinţa civilă nr. 1002 din martie 1990, a Judecătoriei Sibiu, completată cu Sentinţa Civilă nr. 626 a aceleiaşi judecătorii, Oastea Domnului devine persoană juridică cu caracter nonguvernamental şi non-profit, având centrul actual în oraşul Sibiu, str. Ch. Darwin, nr. 11. Sperăm că va veni şi ziua când se va schimba actualul nume al acestei străduţe cu unul, creştineşte, mai potrivit.
Bibliografie:
- Istoria unei jertfe / Traian Dorz. – Ed. a 2-a, rev. – Sibiu: Oastea Domnului, 2016- vol: 1-4
Hristos – mărturia mea / Traian Dorz. – Ed. a 4-a, rev. – Sibiu : Oastea Domnului, 2016
Amintiri şi învăţături din viaţa învăţătorului Ioan Marini / Ioan Fulea. – Sibiu: Oastea Domnului, 2013
Profetul vremurilor noastre / Culegere şi prezentare: Moise Velescu – Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, vol. 1-4
ps. lista rămâne deschisă, pentru completare lăsați mesaj la comentarii, indicând și sursa informației. Mulțumim!
