Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Oastea Domnului – spaima diavolului

Oastea Domnului – spaima diavolului

Oastea Domnului – spaima diavolului

Când Părintele Iosif Trifa a scris cartea „Ce este Oastea Domnului?“, «catehism» de căpătâi al Mişcării duhovniceşti pe care o conducea, ca un bun strateg ce era, după ce a arătat în primul capitol care sunt rosturile Oastei Domnului, în capitolul 2, într-un număr impresionabil de pagini, (de la pagina 13 la 52, în ultima ediţie), îl prezintă pe diavolul ca inamic al Bisericii, dezgolindu-i slăbiciunile şi strategiile de ispitire. În primul capitol, care este capitolul definiţiilor celebre ale Mişcării, stă scris că „Oastea Domnului nu e o mişcare numai contra beţiilor şi înjurăturilor, ci e o Mişcare contra tuturor patimilor rele, pentru că fiecare patimă rea este un fel de beţie“. Aşadar, unul dintre rosturile Oastei Domnului, cel mai de temut pentru diavolul, este tocmai lupta împotriva tuturor răutăţilor şi a păcatelor.

Dacă au avut de suferit pentru ceva ostaşii Domnului în decursul vremii, apoi aceasta s-a datorat curajului lor de a declara război oricărui păcat, dezgolindu-l până în casa împărătească sau în locul cel sfânt. Existenţa unor astfel de „nebuni“ pentru Hristos în toate veacurile a fost aşezată prin rânduială divină, spre a se păstra nealterate învăţătura şi trăirea Evangheliei lui Iisus Hristos, şi neclintită Biserica prin vitregiile vremii. Diavolul s-a simţit mereu în primejdie din partea Bisericii tocmai datorită prezenţei în sânul ei a sfinţilor a căror viaţă ascetică nu dădea voie ispitelor să-şi facă un cuib în sufletele lor şi ale creştinilor.

Au fost şi vor mai fi abateri de la normele creştine elementare în viaţa poporului nostru. Au fost şi vor mai fi pactizări cu forţele ostile mântuirii în viaţa religioasă a neamului nostru românesc. Au fost şi vor mai fi sacrificări de legi bune pentru a încăpea cele străine de rânduiala lui Dumnezeu în viaţa socială a chinuitului popor trăitor în jurul Carpaţilor. Un glas, ca acela din pustia Betabarei, trebuie să răsune şi azi în Biserica noastră, ca să zguduie porţile împărăţiei morţii şi să bage frica în diavolii ce chinuiesc neamul românesc. Oastea Domnului, prin statutul ei aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, este abilitată să-şi pună în lucrare prerogativele ei de avangardă spre apărarea credinţei în faţa curselor viclene, prin care «cezarul» încearcă să se încoroneze cu mitra sacerdotală. Desigur, aceste luări de poziţie vor trezi toată împărăţia întunericului. Diavolului i-ar conveni să fie lăudat Hristos în fiecare zi, să se vorbească prea frumos despre Hristos, dar să nu se sufle vreo vorbă contra vreunui păcat care mişună sau îşi face loc printre creştini.

Eram de curând la o adunare de tineret a Oastei Domnului la care se arăta primejdia ce vine peste individ, familie şi societate prin păcatul desfrânării, o urmare a hrănirii instinctului sexual cu toată avalanşa de informaţii la care este expus mai cu seamă tineretul de azi. Era această adunare o mare primejdie pentru tatăl desfrânării, care este şarpele cel vechi, Satan. L-am văzut cum tremura de frică, gândind că-şi va pierde mulţi dintre prizonierii pe care tocmai îi legase cu lanţurile plăcerilor trupeşti. Fricos cum este de altfel, propunea o variantă „mai evanghelică“, în sensul că s-ar fi putut trata subiectul folosind mai mult texte din Biblie, numai să nu fie prea dezbrăcat păcatul de hainele-i cu care umblă printre tinerii de astăzi. Strategia era una veche, numai că fiind propusă acum, într-o atmosferă de înfrângere evidentă, s-a demascat a fi a fricosului Beelzebut, care simţea că-şi pierde clienţii de la tejgheaua fărădelegilor.

Într-o altă adunare de tineret, din alt colţ de ţară, am văzut însă, un studiu al Bibliei după metode scolastice dintre cele mai pretenţioase. Pesemne că aici le-ar fi plăcut mai mult nemulţumiţilor de dincolo, care propuneau alte metode de „mascare“ a demascării păcatelor. Oricum ar fi, diavolul nu trebuie lăsat să adoarmă pe turla bisericii. E necesar astăzi să se aleagă subiecte care să-şi găsească aplicare în trăirea creştină şi care să descopere starea interioară, a sufletului, din cea exterioară, a trupului. Se pare că se cunosc prea multe despre Hristos şi prea puţine despre atacurile diavolului. Şi trebuie să ştim că Părintele Iosif, în «catehismul» Oastei, înainte de a vorbi despre Jertfa Crucii Mântuitorului, ne-a arătat cu ce duşman avem de luptat şi care sunt şiretlicurile lui în a amăgi pe oameni.

Destui tineri se luptă cu trupurile lor şi cad deseori pradă instinctelor carnale. Oare nimeni nu are curaj să-i dezrobească pe aceşti tineri, şi care nu sunt puţini, de această patimă ascunsă ce-i sufocă până la căsătorie?

Se înmulţesc cei care doresc să-şi afle ce are să li se întâmple, folosind prezicerile horoscopului, deşi sunt plini de cunoştinţa lui Hristos ca fundul mărilor de apele de deasupra lor. Acestor acte de necredinţă în pronia lui Dumnezeu n-ar trebui să li se pună capăt printr-o explicare pertinentă a pericolului drăcesc ce se abate peste generaţia tânără dornică de „îndumnezeire“ prin intermediul horoscopului?

Provocările sincretismului religios contemporan sunt alarmante. Îmbinări de termeni necreştini cu termeni creştini – de exemplu: Yoga creştină etc. – câştigă teren destul de cultivabil spre a rodi mai apoi în ogoarele Bisericii struguri amari. Dacă unii cred că Dumnezeul lor e şi-al nostru, nu va trebui să fie şi glasuri care să condamne acest păcat şi să înfricoşeze puterile întunericului pentru o nouă încercare a lor nereuşită? Dar câte nu mai sunt ispitirile ce trebuie demascate cu tact şi curaj evanghelic astăzi?

Fraţi ostaşi! La luptă contra tuturor păcatelor şi răutăţilor ce ruinează neamul nostru românesc! Trebuie să ştim că Satan este fricos. Şi nici prea înţelept nu-i. Îi vezi de departe ghearele ieşite afară din „sacul“ ispitelor. Dar, ştiind că Iisus Biruitorul este cu noi, să mergem înainte!

Preot Petru RONCEA

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!