“…Necunoscându-i după numele lor adevărat pe nici unii dintre aceşti supraveghetori ai noştri, cei închişi începură să-i boteze ei înşişi, după inspiraţia sau după întâmplările lor, pentru a-i cunoaşte sau vorbi despre ei.
Erau printre ei şi oameni buni şi oameni răi, de altfel ca peste tot. Unii te tratau omeneşte atât cât puteau. Alţii te tratau sălbatic, ca nişte fiare, nici măcar după legea aceasta de aici, ci după răutatea inimii lor, mult mai rea.
Am văzut că slujbaşul-om, se poartă întotdeauna după omenia legii, iar slujbaşul-fiară se poartă după cruzimea ei. Am văzut că legea nu este rea în ea însăşi, ci în aplicarea ei. Şi aplicarea o face omul şi depinde de om. Şi omul răspunde în faţa lui Dumnezeu şi a conştiinţei sale de felul cum aplică ceea ce are libertatea să aplice după cât este puterea sa.
Şi am văzut că în cea mai mare parte omul este rezultatul educaţiei care i s-a făcut, începând cu cei şapte ani de-acasă. Deci începând cu mama, cu primul educator pe care îl are orice om.
Ce mare lucru este educaţia religioasă în familie – se vede mai ales în astfel de locuri. Fiul pe care îl creşte o mamă poate va deveni un astfel de slujbaş cum sunt aceştia, de la anchetator până la paznic. Şi tot felul său de a se purta cu semenii căzuţi pe mâinile şi sub cheia lui va fi în cea mai mare măsură aşa cum l-a format mama lui. Dacă ea, mama sa şi el, tatăl lui, şi-au crescut copilul lor ca să fie om atunci el va fi om. Atunci şi Dumnezeu şi oamenii vor binecuvânta odată pe omul acesta şi pe mama care l-a crescut să fie om şi nu fiară.
Dar dacă el va fi fiară şi nu om, atunci atât oamenii care vor avea de-a face cu el, cât şi Dumnezeu îl vor blestema nu numai pe el, ci împreună cu el şi pe mama lui şi pe tatăl său care l-au făcut fiară şi nu om.
O, de câte ori am gemut, prin anii aceia grei şi mulţi şi crânceni: ce bine ar fi fost dacă poporul nostru ar fi avut mai multe mame credincioase de câte a avut… Ar fi avut mai mulţi fii de oameni decât pui de fiare. Atunci chiar dacă legile erau cum erau, ei le-ar fi aplicat omeneşte – iar grozăviile s-ar fi săvârşit mai puţin!”
“Hristos – mărturia mea” – Fr. Traian Dorz, cap. 25, Al șaptelea foc;
