Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Ortodoxia este ştiinţa vindecării

Ortodoxia este ştiinţa vindecării

Ortodoxia este ştiinţa vindecării

– Pot să vă întrerup ? – întrebă Athanasie. Am ascultat analiza cu mare interes şi nu aş vrea să vă contrazic. Respect cercetările dumneavoastră asupra acestui aspect delicat al vieţii duhovniceşti.

Însă mi se pare că folosirea anumitor termeni este uşor supărătoare. De pildă, aţi spus mai întâi că Ortodoxia îl vindecă pe om, iar apoi aţi tras concluzia că este o „ştiinţă a vindecării”. Nu înţeleg cuvântul „ştiinţă”. Ce legătură are Ortodoxia cu ştiinţa ? Ca om de ştiinţă, socotesc că ştiinţa formulează enunţuri conceptuale şi face cercetări la nivelul omului. Cum putem susţine că Ortodoxia este o ştiinţă a vindecării ?

– Îmi place punctul dumneavoastră de vedere. Nu neg că mulţi au venit la mine cu aceleaşi gânduri după publicarea cărţii mele. Cred totuşi că nu este o problemă esenţială. Folosesc cuvântul ştiinţă (episti-mi) în sensul lui originar, derivat de la verbul epista-mai care înseamnă a cunoaşte întocmai. Deci ştiinţă înseamnă aici metoda corectă pe care o folosim spre a ne tămădui. Medicina se numeşte şi ea ştiinţă, întrucât cunoaşte calea prin care trupul omului este tămăduit. Dacă acceptăm că Ortodoxia îl tămăduieşte pe om, atunci cred că avem dreptul să susţinem că este şi o ştiinţă, deoarece cunoaşte calea adevărată prin care omul se tămăduieşte. Nu cred că acceptarea acestui fapt ridică vreo problemă.

– Asta este limpede, răspunse Athanasie, şi pot să înţeleg. Dar aveţi atestări patristice pentru acest fel de a vedea lucrurile ? Cu alte cuvinte, folosesc Părinţii acest termen ?

– Problema nu este dacă Părinţii folosesc termenul, ci dacă noi putem să-l folosim, dacă Biserica într-adevăr cunoaşte calea adevărată a tămăduirii omului, deci dacă termenul are un temei.

Ce vrea să spună termenul ? Aici este problema. Sfinţii Părinţi ai Bisericii n-au şovăit să folosească termeni care nu se aflau în Sfânta Scriptură, spre a înfăţişa adevărul pe care îl are Biserica. De pildă, Părinţii din veacul al IV-lea aplicau termenul deofiinţă (având aceeaşi esenţă) lui Hristos şi spuneau
că Hristos are aceeaşi esenţă cu Tatăl. Câţiva conservatori au reacţionat, spunând că termenul este nescriptural, adică nu e pomenit în Sfânta Scriptură şi deci nu-l putem folosi. Ei i-au învinovăţit pe Părinţi şi pentru că termenul fusese folosit mai înainte de către eretici – Pavel din Samosata îl folosise, deşi cu alt înţeles. El identifica deofiinţimea cu identitatea ipostasurilor. Sfinţii Părinţi, socotind că este drept să adopte termenul, îl desprind de înţelesul identităţii ipostasurilor şi arată că persoanele Sfintei Treimi au aceeaşi fiinţă sau esenţă, însă ipostasuri aparte. Astfel ei au statornicit că persoanele Sfintei Treimi au fiinţă sau esenţă de obşte şi existenţă aparte. Iar când au folosit termenul ipostas, l-au definit ca esenţă cu însuşiri. La fel au făcut şi cu termenul persoană. Deşi, în vremea lor, persoană avea înţelesul de înfăţişare exterioară sau mască şi slujea în chip desăvârşit învăţăturii eretice a lui Savellie, Părinţii au identificat persoana cu ipostasul, au adoptat termenul, i-au dat conţinut ontologic şi l-au aplicat persoanelor Sfintei Treimi. Deci problema este întreaga atmosferă pe care o poartă cuvintele, iar nu cuvintele în sine.

Dar în ceea ce priveşte subiectul aflat în discuţie, aş putea spune că Sfinţii Părinţi folosesc şi ei termenul ştiinţă. Am analizat aceasta în cartea mea. Aş vrea totuşi să prezint un pasaj deosebit de la Sfântul Grigorie Teologul: „Cu adevărat meşteşug mai presus de toate meşteşugurile şi ştiinţă mai presus de toate ştiinţele îmi pare a fi călăuzirea omului, făptura cea mai îndărătnică şi cea mai felurită”. Sfântul Dionisie Areopagitul foloseşte de mai multe ori termenul ştiinţă, chiar pentru starea vederii dumnezeieşti (theoria). Vorbind despre un teolog ce cunoştea lucrurile dumnezeieşti, el scrie: „Era în chip înţelept şi ştiinţific încercat în lucrurile dumnezeieşti”.

Sfântul Grigorie al Nyssei vorbeşte şi el de mai multe ori despre îngrijirea terapeutică şi meşteşugul vindecării. Şi, bineînţeles, acela care ştie adevărata metodă de vindecare poate fi numit om de ştiinţă (terapeut).

va urma

din: „BOALA ȘI TĂMĂDUIREA SUFLETULUI ÎN TRADIȚIA ORTODOXĂ”, Autor: Mitropolit Hierotheos Vlachos, Editura Sophia

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *