Păcatul nu se iartă,
păcatul se plăteşte
şi cineva odată
şi-odată-l ispăşeşte.
Păcatul e-o hulire
atât de grea şi mare,
căci fără ispăşire
el n-are-n veci iertare.

Păcatele acelui
ce la Hristos le duce
îi sunt iertate numai
prin Jertfa de pe Cruce;
Hristos le ispăşeşte,
– de-aceea sunt iertate.
În alt fel nu-i iertare
în veci pentru păcate.

Păcatele acelui
ce pe Hristos nu-L cată
în veci de veci nu află
iertarea aşteptată;
ci ele toate, toate
rămân să le plătească
în veci acela care
n-a vrut să le căiască.

Nu vă-nşelaţi, nu este
în veci de veci iertare
pentru păcatul celui
ce-n necredinţă moare.
Păcatul nu se iartă,
păcatu-l ispăşeşte
ori Dumnezeu pe Cruce,
ori cel ce-l făptuieşte.

Veniţi acum la Domnul
cu orişice păcate,
ce El vă ispăşeşte,
de Tatăl sunt iertate.
Dar cel ce-acum nu-ntoarce
iertarea s-o primească,
în iad le duce toate,
în veci să ispăşească.

TRAIAN DORZ din ”Cântările Căinței”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014