Pacea pe care lumea n-o poate nici da, nici lua.
Oricare ar fi însuşirile sau darurile pe care le-a împărtăşit Dumnezeu omului, ele sunt nefolositoare, dacă omul nu le pune în lucrare.
Tot aşa e şi cu credinţa în Dumnezeul cel viu; dacă ea nu-şi păstrează sănătatea, poate fi nimicită de atacurile păcatului şi poate să se prefacă în îndoială.
Îndoiala e o boală sufletească, iar această boală e pricinuită de păcat. Trebuie mai întâi să depărtăm păcatul şi atunci va dispărea şi îndoiala.
Păcatul rupe împărtăşirea omului cu Dumnezeu şi naşte îndoiala care este o boală a sufletului. Trebuie, aşadar, să înfăptuim mai întâi împăcarea cu Dumnezeu şi atunci îndoielile vor dispărea de la sine şi locul lor îl va lua o pace care întrece orice aşteptări, o pace pe care lumea n-o poate nici da, nici lua. Eu M-am făcut om pentru ca să împac făptura cu Tatăl, pentru ca oamenii să cunoască bucuria veşnică a cerului.
Sadhou Sundar Singh
La picioarele Stăpânului meu
Lasa un comentariu