Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Pâinea celui pizmaş

Pâinea celui pizmaş

Pâinea celui pizmaş

Pe cele mai multe ori bogătaşii sunt pizmaşii omului smerit şi dispreţuitorii omului credincios. De aceea bine e ca el să nu meargă la mesele lor. Dar, dacă va merge, cu orice risc să vorbească acolo Cuvântul lui Dumnezeu.

Pentru că această înfăţişare a lui acolo între cei mari nu este aranjată pentru cel credincios, căci cei credincioşi Îl cunosc şi Îl văd pe Dumnezeu şi fără asta.

Ci este pentru acel mai-mare şi pentru ai lui care poate că n-au avut nici un alt prilej să se întâlnească cu Mântuitorul decât acolo.

Şi poate nici nu vor mai avea altul niciodată.

De aceea este de o atât de mare însemnătate modul cum se înfăţişează, cum vorbeşte şi ce spune orice credincios al Domnului când ajunge vreodată în viaţa lui să stea la masă la unul dintre cei mari pe pământ.

L-am auzit pe un astfel de credincios povestind cum a ajuns odată să stea la masa împăratului:

– Cel dintâi lucru pe care l-am făcut după ce am ieşit de la masa lui, spunea credinciosul, a fost să intru în primul restaurant şi să-mi cumpăr ceva de mâncare. Fiindcă, ştiind că nu voi mai avea niciodată prilejul de a fi la masa lor, tot timpul am vorbit acolo în auzul împăratului şi al împărătesei numai despre Dumnezeu, cum ei poate nu mai avuseseră prilejul să audă niciodată.

Mâncare mai puteam găsi oriunde. Dar urechile şi inimile acelora nu le mai puteam afla .

Am ieşit de acolo flămând, dar fericit.

Cea mai grea povară pe care o dusesem pe sufletul meu la masa împăratului a rămas, de la această masă, pe sufletul lui. Şi pe al celor ce stătuseră dincolo de masa aceasta…

L-am auzit iarăşi, pe altul, care fusese chemat să dea socoteală despre credinţa pe care o avea în Hristos.

Dar, când îşi aducea aminte despre felul fricos, necumpătat, necuviincios, prostesc şi urât în care răspunsese, îi venea să se dea cu capul de pereţi.

Ce folos însă? Ocazia trecuse şi nu va mai veni niciodată pe pământ.

Doamne Dumnezeul şi Împăratul nostru, noi suntem fiii Tăi. Te rugăm, fereşte-ne de mesele fiilor lumii acesteia. Dar, dacă vreodată vom ajunge la masă cu cei mari, ajută-ne să folosim tot timpul scurt şi unic cât vom sta acolo numai pentru a le face cunoscut Numele şi mântuirea Ta.

Amin.

Traian DorzHristos Pâinea noastră zilnică.

Author: admin

Comentarii

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *