„Cu câteva clipe în urmă, după ce mi s-a spus că voi urma la cuvânt, am început să tremur. Şi mi-am zis că am să fac ce fac mereu. Şi am început să mă rog Maicii Domnului, privind-o în ochi, în icoană. A început cântarea Cânta o Pasăre măiastră. Şi m-am oprit din rugăciune şi am zis: Părinte… A fost o vreme când fraţii, aici, la Sibiu, la mormânt, într-o vară, într-o duminică, mi-au pus Biblia în mână şi au zis: Mergi şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Hristos! Şi am zis: Părinte, în cei 12 ani de când vin la Sibiu an de an, multe ţi-am cerut. De câte ori nu am venit la tine cu cerşitul?! Câte nu ţi-am cerut eu ţie?! Şi pe toate mi le-ai îndeplinit şi pe toate mi le-ai ascultat. Părinte, mai am o cerinţă! Fă să treacă de la mine minutele acestea! Să dispară şi să ajung înapoi la locul unde eram, rugându-mă şi plângând. (…)
Au trecut 100 de ani, ani în care dragostea lui Dumnezeu s-a făcut prezentă în viaţa multor oameni. Şi s-a făcut prezentă şi în viaţa mea. Şi aceasta se vede desăvârşită în chipul fiecăruia dintre noi. Indiferent de poziţia socială, indiferent de locul din care venim, indiferent de ceea ce ne ocupăm. (…)
Părintele Iosif a fost un om care l-a simţit viu pe Dumnezeu! A fost un om care ştia că Dumnezeu îl ascultă! Şi ştia că va fi greu. Şi ştia că va fi foc şi va fi vai! Şi ştia că drumul la care s-a înjugat va fi de nedescris! Şi totuşi, cu Dumnezeu, pe Care Îl simţea viu în viaţa lui, a mers mai departe! Şi datoria noastră, şi datoria mea este să îi mulţumesc Părintelui Iosif!
Am fost întrebat de mulţi: Chiar consideri că Părintele Iosif este sfânt? Cum poţi crede asta? Pe moment, nu am ştiut ce să zic. Da, consider că e un sfânt! Şi mi s-a spus: De ce consideri că e un sfânt? Şi mi-am amintit de versetul acela din Efeseni, capitolul 4, când zice Ap. Pavel că cei care intră în duhul mântuirii şi Îl simt pe Dumnezeu prezent viu în viaţa lor se întâmplă ceva cu ei. Nu mai sunt trecători, ci sunt cetăţeni şi casnici ai lui Dumnezeu. Şi am zis: Dacă Părintele Iosif e casnic cu sfinţii, dacă locuieşte cu sfinţii, dacă L-a simţit pe Hristos viu şi prezent în viaţa lui, cu adevărat e un sfânt!”
Fratele Iulian Toader (Bucureşti)
