„Bucură-te, Părintele Iosif, mângâierea sufletelor noastre, cel ce ai dat un mare ajutor Bisericii noastre, unind creştinii laolaltă.
Bucură-te, Părintele Iosif, mult-pătimitorule!
Bucură-te, Părinte, că iată, la 133 de ani, fraţii au venit din lungul şi latul ţării să se bucure în părtăşie la Certege!
Oare, cum să nu se bucure Părintele Iosif, căci iată, după atâţia ani, jertfa lui nu a rămas în zadar? (…)
În Pilda cu cele zece fecioare se spune că au aţipit toate… Şi aţipim şi noi adeseori, iubiţilor, în alergările noastre. Şi aţipiţi eram odată cu toţii, dar a fost cineva – şi aici spune Cuvântul: Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare – la un moment dat a venit cineva şi a făcut strigare pentru noi, pentru toţi, şi acela care a făcut strigare în ţara şi în poporul nostru, pornind de aici, de la Certege, a fost Părintele Iosif, a fost trâmbiţaşul nostru, a fost cel care a sunat şi a spus: O, de aş avea o goarnă şi un glas de arhanghel să strig să mă audă în toată ţara şi în toată lumea, să mă audă toţi…
Şi voi, iubiţilor, aţi auzit şi îl auziţi în simţămintele pe care le purtaţi, care vă înflăcărează şi care v-au adus şi astăzi în locul acesta. Iată cine a fost pentru noi Părintele Iosif, trâmbiţaşul nostru, cel care ne-a trezit şi cel care încă mai sună din trâmbiţă; mai sună prin scrierile sale, mai sună prin viaţa sa, prin tot ceea ce este Părintele Iosif, prin tot ceea ce vedem aici. Mai sună, Părinte Iosif! Mai sună în continuare şi pentru noi, şi pentru cei pe care i-am lăsat acasă şi nu sunt cu noi aici. Dar şi pentru noi, Părinte Iosif, trebuie să mai suni din trâmbiţă! (…)
Ştim că Lucrarea aceasta s-a zidit pe jertfă, pe genunchi, pe lacrimi, pe osteneală. Şi harul acesta noi încă îl avem, dar îl putem pierde, după cum spune Sfântul Iosif Isihastul când se laudă demonul înaintea lui Hristos faţă de noi, faţă de preot, faţă de monahi şi, aş zice, faţă de ostaşi: Ai văzut, Nazarinene, soldaţii Tăi, ostaşii Tăi? Tu le făgăduieşti Împărăţie veşnică, iar ei se leapădă de Tine! Eu, pentru puţina plăcere a gâtlejului, pentru puţin confort, pentru puţin lux, pentru puţină bunăstare îi fac de mă urmează. Ostaşii Tăi, Nazarinene! Aţi înţeles către cine era adresat acest cuvânt.”
din cuvântul Părintelui Florin MIHOLCA (Bistriţa) de la adunarea din 28 februarie de la Certege, leagănul dulce al pruncuţului Iosif Trifa şi colţişorul de Rai al Oastei Domnului…
