Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Părintele Iosif Trifa – părintele sufletesc al poporului român

Părintele Iosif Trifa – părintele sufletesc al poporului român

Părintele Iosif Trifa – părintele sufletesc al poporului român

Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos. 1 Corinteni 4, 15

Atunci când alegea să plece din satul natal Certege, părintele Iosif Trifa, considera probabil că pentru sufletul celor din Sibiu va fi un duhovnic iscusit în a-şi păstori turma încredinţată. Dar lucrurile au stat astfel …  Din Psaltirea pe care a primit-o la 7 ani de la mama sa, Anuţa, încredinţată prin cuvinte profetice – avea să hrănească mii şi sute de mii de fii duhovniceşti până departe la capătul lumii.

În jurnalul inspirat din cronici şi documente istorice al domnitorului Neagoe Basarab – părintele său duhovnic, Patriarhul Nifon (pomenit la 11 august), este zugrăvit astfel: „Nu vorbea din cărţi, deşi era un bărbat preaînvăţat, ci vorbea din cunoştinţa pe care ţi-o dă petrecerea neîncetată în rugăciune. De aceea cuvintele sale atingeau ca un penel aurit inimile noastre, zugrăvind într-însele pentru totdeauna pecetea dragostei de Dumnezeu.”[1]

Dacă stăm o clipă să reflectăm la aceste cuvinte şi la această descriere, noi, ostaşii Domnului, îl putem vedea deplin în ele, ca şi într-o icoană, pe cel care ne-a născut la o viaţă nouă în Hristos şi ne-a legat inima de Hristos. Oare, nu jertfa sa, glasul său şi scrisul său – ca acele ale unui arhanghel – au răsunat în ţara noastră şi departe de ea, atingând inimile noastre?

El, care putea vorbi domneşte, tâlcuia Sfânta Scriptură pe înţelesul celor fără de carte, câştigându-i pe toţi pentru Hristos. El, care în suferinţă fiind nu privea la sine, ci se trudea mai cu zel pentru noi – fii săi, ştiind cu siguranţă şi faptul că „suferinţa este împărăteasa bunătăţilor, cununa cununilor. […] Răbdarea suferinţelor ne face mai tari diamantul şi ne aseamănă cu Fiul lui Dumnezeu.”[2] Iar pentru el, suferinţa şi patul de spital aveau să-i devină amvon.

Astfel, părintele Iosif Trifa, nu a fost şi nu este numai al nostru. El a fost trimis poporului român de către Dumnezeu cu un mesaj clar: „La temelia noii rânduieli din sat – şi din ţară – trebuie puse teama de Dumnezeu şi ascultarea de Cuvântul Lui. Să începem de la acest început: de la credinţa şi iubirea lui Dumnezeu… căci fără acest început nu se va face nimic bun şi statornic”[3] Dar atunci când primim mesajul său parcă e necesar să primim ceva şi din duhul său: o dragoste pentru Lucrarea în care el s-a ostenit şi pe care o înţeleg doar cei care o primesc …  Aceasta pentru că părintele Iosif nu poate fi despărţit de Lucrarea Oastei, cum nici Lucrarea Oastei nu poate fi despărţită de întemeitorul ei pământesc.

„Fiindcă nu e binecuvântare mai mare pentru un om pe pământ decât aceea de-a avea părtăşie cu un suflet sfânt, cu un om care L-a cunoscut pe Dumnezeu.”[4] Aşadar, putem spune, că toţi fii duhovniceşti ai părintelui Iosif sunt nişte oameni binecuvântaţi. Pentru că în părtăşiile noastre sfinte şi curate ne bucurăm împreună cu duhul său şi al tuturor celor care L-au cunoscut pe Dumnezeu şi i-au urmat Lui în poporul nostru şi în Lucrarea Lui. Dar pentru a-l cunoaşte întocmai, noi cei de azi, se cuvine să ne şi ostenim puţin parcurgându-i nestematele scrieri.

Fie ca, întregul popor român să-şi descopere părintele sufletesc şi rugătorul de sus – şi prin intermediul scrisului său şi al Lucrării întemeiate de el prin Duhul Sfânt – mai cu zel şi cu ardoare să lupte pentru mântuirea sufletelor.

[1] Măria sa, Neagoe Basarab…, Editura Bonifaciu, Bacău, 2012, p. 37.

[2] Ibidem, p. 56.

[3] Părintele Iosif Trifa din “Lumina Satelor” nr. 1, din 2 ian. 1922.

[4] Măria sa, Neagoe Basarab…, Editura Bonifaciu, Bacău, 2012, p. 61.

Florin Miholca

 

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!