Pe la geamul îngheţat al credinţei mele
trece iar colind curat, călător spre stele.
Trec în zbor de-argint, cântând, îngerii Minunii,
Fiului şi Maicii dând razele cununii.
Dar eu ce-am adus Pruncului Iisus?
– Peşteră şi ger – lerui, Doamne, ler,
rele pân-la cer – lerui, Doamne, ler.
Iar de-acuma vreau Domnului să-I dau
casă de oier – lerui, Doamne, ler,
slavă până-n cer – lerui, Doamne, ler.
Trec păstorii fericiţi, moşii şi părinţii,
Pruncului ducând, smeriţi, aurul credinţii.
Trec cuminţii magi plecaţi peste veacul zării,
Fiului ducând, mişcaţi, smirna ascultării.
Iar din albul lumii nins de argintul lunii,
ca tămâia s-a desprins taina Rugăciunii:
– Doamne, fă şi-n casa mea Praznic cu lumină,
ca, odată, şi din ea, solii dragi să-Ţi vină!
Lângă Ieslea minunată, ediţia a VII-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017
