Pe toate zilele vieţii mi-aş scrie Numele Tău Sfânt,
că n-am frumos ca El, Iisuse, din câte frumuseţi mai sânt,
şi Ţi l-aş scrie cu mireasmă, cu miere şi cu aur viu
pe cer, pe ape şi pe aer, pe toate-aş vrea înalt să-L scriu.
Ce dulce-i dragostea-Ţi frumoasă ce mă învăluie-ndelung,
din ale Numelui Tău raze, oriunde merg şi-oriunde-ajung,
ca nişte cântece-nsorite roiesc în jurul meu lumini
cu umbre dulci de ape line – venind din Ochii Tăi divini.
Ce albă flacără nestinsă aş vrea să-mi ardă pe altar,
venind din Faţa-Ţi strălucită şi-ntoarsă alb spre Tine iar,
spre Tine să se-ntoarcă toate şi să Te-adore câte sânt,
că nu-i frumos, Iisus, ca Tine nimic în cer sau pe pământ.
Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”
