…Pe treptele acestea din piatră albă, dreaptă,
Te sui pieziş nainte, iubitul meu Iisus,
şi numai urma albă Ţi-o văd din treaptă-n treaptă,
chemându-mă: Urmează-Mi, curând ajungem Sus.
Îmi pun cu drag genunchii pe urmele-Ţi divine
şi mâna mea se ţine de raza ce mi-o laşi.
Sunt fericit, Iisuse, că pot să urc ca Tine,
că pot pe-aceleaşi urme să calc cu-aceiaşi paşi.
Ce dreaptă şi frumoasă-i această albă scară,
ce calmă şi uşoară-i fiinţa mea urcând
şi ce nepământeană lumină-mi înfăşoară
silinţa bucuriei s-ajung cât mai curând!
O, cât Te rog, Iisuse, dă-mi zarea Mâinii Tale,
s-ajung şi mai degrabă spre unde năzuim;
chiar dacă eu sunt încă mult prea napoi pe cale,
fă amândoi acolo deodată să sosim.
Traian Dorz / Mărgăritarul ascuns
Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2009
