Oastea Domnului

Pe urmele Mântuitorului – Spre Iordan la locul unde S-a botezat Mântuitorul

Automobilele se pregătesc să plece cu noi spre Iordan la locul unde S-a botezat Mântuitorul. De la Marea Moartă până la locul unde S-a botezat Mântuitorul în râul Iordan e o cale cam de 4-5 kilometri. Plecând într-acolo cu automobilul folosesc parcursul acestui drum ca să spun unele amănunte despre râul Iordan.

Râul Iordan izvorăşte din munţii Libanului, dintr-o stâncă cu un izvor vestit de mare. În calea sa pri­meşte apoi şi alte izvoare şi văi. Trece apoi prin lacul Tiberiadei (Marea Galileii), şi de acolo o ia apoi în jos pe sub muntele Taborului, spre Marea Moartă (vezi harta dela pag.26). Cu totul, râul Iordanului face un drum de peste 300 kilometri, cu toate că în linie dreap­tă aceasta curgere ar da pe jumătate. Lungimea o fac cotiturile cele multe ce le are Iordanul. De la lacul Tiberiadei până la Marea Moartă, Iordanul face o cale de 104 kilometri, şi în această cale coboară 200 metri, adică o coborâre foarte mare, la fiecare kilometru câte 2 metri de coborâş. Această cădere face apoi că râul Iordan e un râu foarte repede curgător.

„Repejunile Iordanului” de care vorbesc cântările bisericeşti, de fapt sunt aievea, căci râul Iordan curge cu mare repeziciune. În cea mai mare parte Iordanul curge printre stânci şi locuri stâncoase. Se varsă în Marea Moartă. Insă în vremile biblice, înainte de pieirea Sodomei şi Gomorei, Iordanul curgea înainte pâ­nă la Marea Roşie, şi pe locul unde e azi Marea Moartă era o câmpie frumoasă şi bogată ca un paradis, udată fiind de apa Iordanului. Poate tocmai acest belşug i-a dus pe cei din Sodoma şi Gomora să uite pe Dum­nezeu, căci aşa e omul, din ce e mai sătul şi mai îmbuibat, uită mai mult pe Dumnezeu.

Dăm alături o fotografie cu chipul Iordanului vă­zut din depărtare.

Ne apropiem de Iordan. O lume pustie este de jur-împrejurul râului sfânt. Pământul e nisipos şi spălat de apele de iarnă când Iordanul se revarsă peste lo­curile mai joase. Pe multe locuri ţărmurile Iordanului n-au nici un fel de vegetaţie, ci numai pământ sterp şi stâncos, însă pe cele mai multe locuri Iordanul e în­conjurat cu o desime de fel de fel de plante şi arbori. Locul unde S-a botezat Mântuitorul încă e înconjurat cu astfel de desime. Mai în sus, spre Galileea, împre­jurul Iordanului e pământ mănos şi cultivat.

Iată o biserică se iveşte. E mănăstirea Sf. loan Botezătorul, semn că ne apropiem de locul unde S-a botezat Mântu­itorul. Automobilele cotesc cu noi spre dreapta. Mai mergem încă 2 km. şi automobilele se opresc. Ne dăm jos, intrăm prin luminişul unui desiş şi iată în faţa noastră râul Iordan şi lo­cul unde S-a botezat lisus Mântuitorul. Ne descoperim capetele şi mulţumim lui Dumne­zeu că ne-a învrednicit să vedem şi acest loc sfânt. Ţărmul din acest [loc] e săpat și întocmit frumos pentru închinătorii ce vin aici. Dincolo, pe celălalt ţărm, se vede atârnată de un pom o icoană mare cu Sf. Botez. Coborâm pe nişte trepte săpate în pământ şi ne aşezăm lângă apă, într-un loc larg săpat în coasta ţărmului şi acoperit cu frunzele arborilor. Aci în faţa noastră e locul unde S-a botezat Mântuitorul. Amintirea acestui loc a trăit din om în om şi din veac în veac. Până prin veacul al patrulea, spun călugării, era în acest loc o cruce mare de piatra în apa Iordanului. Au fost şi câteva mănăstiri aici în apropiere, din care însă abia se mai văd urmele. Ţărmurile Iordanului erau aici îm­brăcate în marmoră scumpă, însă a venit năvala hoar­delor păgâne şi totul au distrus.

În acest loc Iordanul e liniştit. Abia i se vede cursul. Parcă stă pe loc. De jur-împrejur ţărmurii sunt plini cu fel de fel de plante, arbori şi tufişuri de tot soiul, dar nici un soi nu e dintre cele de pe la noi din Europa. Sunt şi mulți finici, iar unele plante fac un fel de fructe, boabe galbene şi roşii. E de o frumuseţe încântătoare acest loc. în faţa potopului de lumină ce vine de sus din cerul veşnic senin, apele râului strălucesc ca nişte oglinzi de argint. Prin desime zboară şi ciripesc ne­încetat privighetori şi alte feluri de păsări.

Nu locuieşte nimeni pe aici. Totul creşte în voia Domnului; Un fior religios te străbate. În mijlocul pustiei acest loc e ca un paradis şi te simţi ca într-un paradis pe care Domnul l-a împodobit.

  Părintele Iosif  Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului

Lasă un răspuns