Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Pentru ce şi în ce fel trebuie să postim? Adevărata foame este cea de dreptate

Pentru ce şi în ce fel trebuie să postim? Adevărata foame este cea de dreptate

Pentru ce şi în ce fel trebuie să postim? Adevărata foame este cea de dreptate

Câtă vreme omul este în viaţa aceasta muritoare, condiţia lui este să-i fie foame şi sete de dreptate; a fi săturat cu desăvârşire este condiţia celeilalte vieţi. Îngerii se hrănesc din pâinea aceasta, se satură din această mâncare; omul, dimpotrivă, sporindu-şi foamea, se măreşte; şi mărindu-se, se dezvoltă, iar dezvoltându-se, îşi lărgeşte inima. Şi lărgită fiind inima lui, ur­mându-şi toată capacitatea, va fi îndestulată atunci când va fi venit vremea. Oare cei care trăiesc pe pământ cu foamea şi setea de dreptate nu iau nici o hrană? Eu spun că se hrănesc şi ei; dar alta este problema refacerii unui călător, alta desăvârşita îndestulare a celor fericiţi. Ascultaţi pe Apostolul căruia îi este foame şi sete, dar de dreptate, atât cât se poate înţelege şi practica în viaţa aceasta. Căci oare cine dintre noi ar putea, nu spun să i-o ia înainte, ci numai să se compare lui? „Nu am ajuns încă până acolo şi departe sunt de a fi desăvârşit” (Flp 3, 12). Vedeţi voi cine este cel ce vorbeşte în acest fel? Este vasul alegerii, este, să zicem aşa, poala hainei Mântuitorului, care vindecă de curgerea sângelui pe cea care-L atinge cu credinţă; este cel din urmă şi cel mai smerit dintre Apostoli, după cum el însuşi spune: „Eu sunt cel mai mic dintre Apos­toli” (I Cor 15, 9). Şi iarăşi: „Nu sunt vrednic să mă numesc Apostol, că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Însă darul lui Dumnezeu m-a făcut ceea ce sunt. Şi darul Lui nu în zadar a fost în mine, că m-am ostenit mai mult decât ceilalţi; ce spun, nu eu, ci darul lui Dumnezeu cu mine.” Acestea vi se par cuvintele unui om desăvârşit şi perfect. Nu vă mulţumiţi însă să-l ascultaţi cu cuvintele acestea; ascultaţi şi cum îi este foame. „Nu am ajuns încă la ţintă, spune el, departe sunt de a fi desăvârşit. Nu, fraţilor, nu socotesc că am ajuns încă la capăt. Dar tot ce vreau este ca, uitând ce este în spatele meu şi tinzând spre ceea ce-mi stă înainte, să mă silesc să ating ţinta, ca să iau răsplata la care Dumnezeu m-a chemat dintru înălţime prin Iisus Hristos” (Flp 3, 12-14). Spune deci că nu este încă desăvârşit, că nu şi-a luat răsplata, că nu a atins încă ţinta; dar că se străduieşte, că merge înainte să ia răsplata chemării sale. Este pe cale, îi este foame, râvneşte îndestularea, arde să ajungă; nimic nu-l mai întârzie ca să fie izbăvit şi să se unească lui Hristos.

Opuscule / Fericitul Augustin ; trad.: protos. dr. Arsenie Obreja. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!