Poezie

Petic de cer

Îmi tremură gândul hoinar printre vise
Și anii-s ca fulgii de grei și plăpânzi
Când freamătă gândul și ceruri deschise
Se lasă pierdute în ochii-mi flămânzi.

Adânc mă-nfășoară-n vibrantă tăcere
Un dor rătăcit printre stele de nea
Și-mi țes din lumină frumusețe-n unghere,
Să port bucuria în noaptea cea grea.

Cuprins de visare m-aplec cu uimire
Spre ieslea în care un Prunc e-nfășat
El are atâta blândețe-n privire
Și chipu-I de rouă e-atât de curat.

Cântărea iubirii doinește prin astre
Și-ngână luceferi cu tâmple cerești
Se-aud iar ecouri din zările-albastre
Ce sparg prăbușite dureri pământești.

Cuvântu-mi arată cărarea spre Tine
Din vremi înghețate de tremur și ger,
Iar spinii-ntristării pierit-au din mine
Ca-n ochi să-mi răsară un petic de cer.

autor: David Rusu

Premiul I – Îndrăzniţi să scrieţi! – Concurs de creație literară și plastică – ediția a II –a
organizat de atelierul literar al Oastei Domnului (http://atelierliterar.oasteadomnului.ro)

Lasă un răspuns