Home 24 Mai – Petrec noaptea nesătui

24 Mai – Petrec noaptea nesătui

24 Mai – Petrec noaptea nesătui

24 mai, Psalmul 59, v. 15

        Păcatul nu satură niciodată pe acela care gustă din el. Păcatul nu poate da niciodată nimic din ce promite. Păcatul este o minciună şi o înşelăciune a marelui mincinos şi înşelător care este diavolul (Ioan 8, 44). De aceea toată noaptea nefericitei vieţi de păcat este o petrecere goală, o goană flămândă şi o vânătoare zadarnică! Nefericitul păcătos, după ce o viaţă întreagă a orbecăit prin întunericul tuturor păcatelor, căutând cu lăcomie săturări de plăceri vinovate, ajunge la capătul vieţii sale gol şi

flămând, înşelat şi deznădăjduit. Nesătul sfârşeşte beţivul… nesătul sfârşeşte furătorul, nesătul lacomul, nesătul mincinosul, nesătul desfrânatul, nesătul pârâtorul, nesătul clevetitorul, dezbinătorul, trufaşul, pizmuitorul… Toţi-toţi aceştia sfârşesc nesătui. Căci diavolul, care îi înşală să facă primul pas pe căile rele, promiţându-le că, făcându-l, vor simţi o săturare fericită, îi minte numai.

        După primul păcat abia li se aţâţă o şi mai blestemată foame după alt păcat, după alte păcate. Şi aşa, apoi, mai departe, cu cât bea păcătosul mai mult din păcate, cu atâta i se face mai sete după ele… Cu cât fură un om, cu atâta i se face şi mai foame după furturi. Cu cât desfrânează i se face şi mai poftă după desfrâu. Cu cât se neruşinează, cu atâta devine tot mai neruşinat. Până când ajunge aşa ca însuşi diavolul: întunecat, nelegiuit, plin de toată stricăciunea, tare de urechi, tare de cerbice, tare de inimă, potrivnic Duhului Sfânt, dezbinător al Lucrării Sale sfinte şi vrăjmaş al oricărei neprihăniri (Fapte 7, 51; Ioan 8, 44; Gal. 5, 19-21).

 

          Toată noaptea unei astfel de vieţi păcătoase, bietul şi nefericitul om păcătos o petrece mereu nesătul. De fiecare dată, ascultând de diavolul care îl minte când îl îndeamnă, spunându-i: «Numai de data asta şi vei fi fericit!» — omul face voia lui cea rea. Şi, pe neaşteptate, vine «o dată», ultima, când diavolul îl împinge, îmbrâncindu-l pe vecie pe bietul om în prăpastia spre care l-a atras mereu cu fiecare păcat… În prăpastia pe care nefericul om păcătos singur şi-a adâncit-o cu fiecare păcat.

          Dragă suflet tânăr, care încă n-ai ajuns să guşti din plăcerea otrăvită şi din cupa amară a păcatului, — ia seama bine! În inima ta poate încă nu s-a trezit înveninatul gust al plăcerilor vinovate: al paharului de băutură, al fumului de ţigară, al petrecerilor murdare, al localurilor de desfrâu, al cărţilor şi filmelor porcoase, al prietenilor şi tovarăşilor stricaţi. Cutremură-te de groază! Cutremură-te, căci înapoia tuturor acestora este şarpele cel grozav — diavolul, care te pândeşte şi te amăgeşte, ca să te ucidă. Nu primi momeala lui cu care vrea să te prindă, cum prinde undiţa ascunsă sub râmă pe bietul peşte neştiutor. Priveşte ce face diavolul cu ceilalţi pe care i-a prins în plasa lui — şi fugi de păcat! Plasa la care privesc acum cu poftă ochii tăi neştiutori este cursa morţii şi a pierzării tale! Priveşte ce au ajuns cei cu paharul, cei cu ţigara, cei cu „ciupeala“, cei cu lenea şi cu „distracţiile“! Vagabonzii, neascultătorii şi toţi necumpătaţii, toţi cei căzuţi şi robiţi de păcat şi de satan.

          O, dacă ai putea cutreiera spitalele, azilele, casele de nebuni, închisorile, sanatoriile — şi iadul… — abia atunci ai vedea cu adevărat unde duc acestea şi, poate, te-ai lecui pe totdeauna de pofta după ele! Fiindcă este cu neputinţă de descris ce plată dă diavolul acelora care-l ascultă şi primesc păcatele pe care le îmbie el. Îngrozeşte-te, dragă suflete, înainte de a ajunge acolo şi întoarce-te la Domnul Iisus, ca să te salveze de pierzarea sufletului şi a trupului tău, înainte de a fi prea târziu!

          Roagă-te şi strigă-L pe Domnul, zicând: Doamne Iisuse, Salvatorul sufletelor noastre, către Tine strig şi eu îngrozit de plata păcatului, care este moartea şi pierzarea veşnică, şi mă rog să mă izbăveşti de cursele şi de pierzarea spre care vrea diavolul să mă atragă cu ispitele şi cu plăcerile lui păcătoase şi lumeşti. Primeşte-mă la Tine, Doamne Iisuse, şi mă scapă de orice păcat. Fereşte-mi ochii, acopere-mi urechile, păzeşte-mi inima, opreşte-mi paşii şi apără-mi mintea, pentru ca niciodată să nu mă atragă şi să nu mă biruiască vreo ispită cu care diavolul umblă să-mi nenorocească viaţa mea de aici şi din veşnicie. Ţine-mă neîncetat lângă Tine, Doamne Iisuse, mereu îngenuncheat lângă Crucea Ta mântuitoare şi dulce, într-o viaţă de rugăciune şi de ascultare sfântă. Pentru ca să pot fi ferit de orice laţ al vrăjmaşului şi să pot dobândi mântuirea Ta. Amin.

 

*

*   *

 

Îngrozeşte-te de plata faptelor la vremea lor

şi-ngrijeşte-te din vreme cum să-ţi fie mai uşor. 

error

Author: G.Editor

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *