Iubite frate. Îmi închipui că eşti de mult cititor al acestei foi, aşa că sufletul tău, însetat după apa cea vie, s-a putut învrednici cu prisosință, de îndestularea pe care ea ți-a putut-o da. În rândurile ei, poate tu vei fi găsit şi ceeace alții, demult s-au străduit în viață să găsească: »Adevărul« ! Or poate eşti încă în căutarea lui? O, atunci îngădue-mi să-ți ajut şi eu.
Vrei să găseşti adevărul? O, fratele meu, un lucru nespus de prețios cauţi, şi dacă vrei să-l găseşti cu tot dinadinsul, el se găseşte la Ev. Ioan 14. 6 »lisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viața. Nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine.« Da, adevărul pe care atâţia îl caută şi nu-l găsesc, este Hristos. » Dacă rămâneți în Cuvântul Meu şi sunteți în adevăr ucenici ai Mei, veți cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi« (loan 8.31-32). Auzi dragul meu, o cerință pentru ca să cunoşti adevărul este, ca să fii ucenic al Lui. Tu nu eşti? Atunci grăbeşte de te fă. (Oastea Domnului acest rost îl are). Tu ai vrut să găseşti adevărul? lată că El ti s-a descoperit. Acum, tu, la rândul tău nu vrei să fii găsit de El? Este atâta timp de când te caută. Glasul Lui, a ostenit chemându-te. Unde eşti, de nu mai răspunzi? Eşti poate ca oaia rătăcită, pierdut în pustia păcatelor? Cât de mult te-a căutat pe tine Păstorul cel bun şi tu nu vrei să te laşi găsit de El. Cum ştiai că vei întâlni pe undeva pe Mântuitorul, te fereai de locul acela, ca să nu te întâlneşti cu El. Poate că ai fost poftit la o adunare unde se vestea Cuvântul Lui, dar n-ai mers. Ţi-era teamă să nu te găsească Mântuitorul acolo! Ah, nu mai fugi de Păstorul cel bun! Dacă fugi de El, să ştii că fugi de fericirea ta.
Ori, poate, asemenea banului din pildă, ai căzut în vreun colț şi praful păcatelor te-a acoperit, de nu se mai vede nimic din tine? Sărman bănuț! Ce a făcut păcatul din tine! Cum s-a şters chipul lui Dumnezeu de pe tine! — Dar şi pentru tine mai este îndurare, şi pentru tine mai este nădejde.
Pentru El nimeni nu e prea rău, pe El nimeni nu L-a supărat prea rău. El vrea »ca toți să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie «. Atârnă de tine, însă. Tu vrei? O, cât s-a trudit lisus pentru oamenii din Ierusalim! Şi care a fost sfârşitul? O plângere dureroasă: » lerusalime, lerusalime, de câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-ai voit… «
Pr. Iosif Trifa în foaia ,,Oastea Domnului” – supliment la foaia ,,Lumina Satelor” – anul 1, nr. 49, 1930
