PILDA CU VRĂJMAŞUL SEMĂNĂTOR DE NEGHINĂ

Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa.

Dar, pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus.

Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina.

Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n‑ai tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină?

Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim?

El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi o dată cu ea şi grâul.

Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina până la seceriş şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea…

După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină.

El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului.

Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii îm­părăţi­ei, iar neghina sunt fiii celui rău.

Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.

Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului.

Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din Împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea.

Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

Atunci cei drepţii vor străluci ca soarele în Îm­părăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă (Mt 13, 24-30 şi 36-43).

Pilda cu vrăjmaşul semănător de neghină a tâlcuit-o însuşi Mântuitorul. Cel ce a semănat sămânţa cea bună este Fiul Omului, iar ţarina este lumea. Vrăjmaşul care a semănat neghina este diavolul, iar secerişul este sfârşitul veacului, când toţi cei ce fac fărădelegea se vor aduna – cum se adună neghinele – şi se vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Semănătorul de neghină este diavolul; este lucrarea lui de vrăjmăşie contra lui Dumnezeu şi contra binelui. Pilda cu neghina ne arată şi ea cum umblă diavolul să strice tot ceea ce lucrează Dumnezeu. Uitaţi-vă în lume şi veţi vedea în toate părţile pilda cu neghina Satanei.

Diavolul lucrează şi azi din toate puterile lui şi cu toate meşteşugurile lui contra lui Dumnezeu, contra ade­vărului şi binelui din Evanghelie. Oriunde se iveşte un plan bun, un lucru bun, e gata şi diavolul cu neghina lui, cu împotrivirile şi zâzaniile lui. Un vrednic preot îmi spunea că i-a trebuit zece ani până să poată închide o crâşmă ce stătea în uşa bisericii. Diavolul semăna mereu cu neghina lui împotrivire şi zâzanie chiar în popor, în oamenii bisericii. Oriunde creşte grâul cel curat al Evangheliei, diavolul umblă să strice cu neghina lui secerişul Dom­nului. Văzut-aţi, spre pildă, unde trăiesc bine doi soţi sau doi vecini, cum umblă diavolul să semene între ei neghina zâzaniei şi a certurilor.

Oriunde ai spune o predică frumoasă, o chemare la mântuire, diavolul e gata şi el cu neghina lui. Mă gândesc la Mişcarea noastră cu Oastea Domnului. Diavolul umblă în tot chipul să semene neghină în secerişul nostru. Contra Mişcării noastre, el seamănă bănuiala şi vorbele: Cei din Oastea Domnului sunt nişte „rătăciţi”; feriţi-vă de ei! Ah, ce semănător mişel este diavolul! Dar lucrarea diavolului semănător de neghină o putem vedea nu numai în afară de noi, în jurul nostru, ci o putem simţi şi în noi, în lăuntrul nostru. Ţarina în care umblă să-şi semene diavolul neghina lui este inima noastră. Cu sacul plin şi cu mâna plină, Satana stă gata să-şi arunce neghina sa în inima noastră şi în gândurile noastre cele bune. În gândurile noastre cele bune şi curate, nu-l simţiţi pe Satana cum încearcă să-şi semene neghina lui: gândurile cele rele, ispitele şi poftele? Semin­ţele pe cere le seamănă diavolul în inima oamenilor sunt: ispitele, clevetirile, zavistiile, minciunile, poftele şi celelalte răutăţi.

Ah, ce repede şi ce bine creşte această sămânţă spur­cată! Semeni o minciună seara, o găseşti dimineaţa înflo­rită şi înspicată în zece spice. Îi dai drumul la un capăt de sat şi îndată e plin tot satul cu ea. Ah, ce seceriş bogat are diavolul mai ales în aceste vremuri!

Dragă cititorule! Nu uita că ţarina inimii tale este făcută pentru sămânţa cea bună, pentru grâul Domnului, pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Apără-ţi ţarina inimii de neghina diavolului. În imaginea de alături se vede cum Satana îşi seamănă neghina în vreme ce oamenii dorm. Aşa e şi azi. Diavolul se apropie cu neghina lui când omul doarme cufundat în somnul păcatelor şi al nepăsării de suflet. De aceea învăţa Mântuitorul neîncetat pe oameni, zicându-le: „Privegheaţi neîncetat şi vă rugaţi“. Cu prive­ghere şi cu rugăciune să ne apărăm ţarina inimii de neghi­na diavolului.

Ah, ce putere şi dar mare este nouă rugăciunea! Însă oamenii de azi n-au vreme pentru rugăciune – au uitat să se roage; de aceea este plină ţarina inimii şi vieţii lor de neghina fărădelegilor.

Pilda cu neghina ne poate fi de învăţătură şi în alt înţeles. Neghina, la început, nu se cunoaşte din grâu. Are aceeaşi înfăţişare ca grâul. Abia pe urmă, pe când să dea rod, se observă că-i un grâu mincinos. Aşa sunt şi cei mai mulţi creştini de azi. Ei se numesc creştini, spun că sunt botezaţi, de multe ori sunt şi evlavioşi la vedere; arată spic verde de grâu, dar pe urmă dau rod de neghină, de fapte rele. Viaţa lor de creştini este un grâu mincinos, o viaţă minci­noasă. Pentru aceştia zicea Mântuitorul: „După roadele lor îi veţi cunoaşte“ (Mt 7, 16). În Ziua cea mare a Judecăţii se va face lumină deplină asupra faptelor noastre… Atunci se va alege grâul din neghină… faptele cele bune din cele rele… creştinii cei adevăraţi dintre cei mincinoşi.

Interesant şi cu mult înţeles sufletesc este şi faptul cum se face neghina. Învăţaţii spun că neghina în sine nu există ca plantă deosebită. Ea se produce prin nişte germeni ce intră în grăunţul ei pe timpul înfloririi. Aceşti germeni îi prefac rodul în otravă, în grâul mincinos. Dacă aceşti ger­meni n-ar intra în ea, rodul ei ar fi grâu bun.

Aşa e şi cu noi când ispita, când răul şi păcatul ne cuprind viaţa. Suntem azi un grâu frumos, plin de viaţă sufletească, dar ca mâine intră germenele păcatului în inima noastă şi grâul se schimbă în neghină. Viaţa noastră se face un rod pentru „cuptorul cel de foc“. Ah, ce teribilă strică­ciune face diavolul cu neghina lui în ţarina inimii noastre şi a vieţii noastre! Feriţi-vă de această neghină spurcată şi de suflet pierzătoare! Apăraţi-vă contra ei cu rugăciune şi pri­veghere neîncetată!

Dragă cititorule! Eu te întreb, ce fel de sămânţă creşte în ţarina inimii tale? Creşte grâul Domnului sau neghina Satanei? Trăieşti o viaţă de creştere în cele sufleteşti sau o viaţă de fărădelegi? Domnul spune apriat: Neghina e aştep­tată de focul cuptorului. În ziua cea mare a „seceri­şului“, se va alege neghina din grâu; toţi cei ce fac fărăde­legea vor fi aruncaţi în „cuptorul cel de foc“. Ia seama să nu fii şi tu între aceştia.

Ah, ce nebunie este a trăi o viaţă copleşită şi biruită de neghina Satanei!

Ferice de cel ce se apleacă spre mormânt ca un grâu copt care s-a secerat la vremea sa (Iov 5, 26).

Vai de cei ce se apleacă spre mormânt ca o neghină coaptă, gata de aruncat în cuptorul iadului!

Rugăciune

Iisuse, Scumpul meu Mântuitor! Fost-am şi eu odată o ţarină copleşită de neghina Satanei. Ah, în ce stare grozavă eram! Adormisem în fărădelegi şi ţarina inimii mele se umpluse de neghina Satanei. Tu, preabunule Doamne, m‑ai scăpat din această stare grozavă. M-ai trezit din somnul păcatelor şi ai curăţit ogorul inimii mele de să­mânţa pierzării. Te rog însă, preabunule Doamne, întă­reşte-mă şi mă ajută şi pe mai departe, căci vrăjmaşul semănător de neghină umblă neîncetat să-şi arunce iar neghina lui în ţarina inimii mele. Îl simt cum pândeşte neîncetat clipa în care m-ar fura iar somnul păcatelor, pentru a-şi putea semăna neghina lui. Întăreşte-mă, Doamne, şi mă apără contra acestui semănător mişel.

Duhule Sfinte! Trezeşte-mă neîncetat la rugăciune şi priveghere, să nu mă mai fure somnul patimilor şi păcatelor. Ţine-mă treaz, ca să n-apuce a intra în grâul vieţii mele germenele păcatului şi să mă trezesc pe urmă un grâu mincinos, o neghină de aruncat în foc.

Duhule Sfinte! Adă-mi aminte neîncetat de ziua cea mare a „secerişului“, când se va alege neghina din grâu. Duhule Sfinte! Întreabă-mă neîncetat, ziua şi noaptea: Su­flete, ce va fi cu tine în ziua cea mare a „secerişului”?… Vei fi tu aflat un grâu copt, sau o neghină rea de aruncat în cuptorul iadului?…

Preot Iosif Trifa, din ”Din pildele Mântuitorului”
– Ed. a 5-a. – Sibiu: Oastea Domnului, 2000