Poate-ți mai este vreo scânteie
în spuza unor amintiri
și-aceste rânduri sã-i învie
frumsețea unei vechi iubiri…
Iubirea unei fericite
și sfinte inimi de copil
și-un cântec care-ți stoarce lacrimi
acuma amintindu-ți-l.
– O, de-ar putea vreun gând din toate
sã-ți redeștepte-acel avânt
ce-și re-nnoiește legãmântul
nemaicãlcat pânã-n mormânt…
Traian Dorz, din ”Cântãri Uitate”
