Mi-e-aşa de dor de Tine, Iisuse, Domnul meu, mă rog şi cânt, şi sufăr, şi plâng de dorul Tău. Ce-aş face fără Tine.

Din norii toamnei, vânturi reci cern stropi mărunţi de ploaie şi desfrunziţii arbori goi smerite crengi îndoaie. De-un fir, atârnă-ntr-un salcâm o biată.

de Traian DORZ Doamne Sfinte, Domn Puternic, Domnul Păcii şi-al Iubirii, toate Te măresc pe Tine în tot necuprinsul Firii, deci şi eu.

Lacrimi, – stele cãzãtoare din doi ochi senini ca cerul cine v-ar cunoaşte oare obârşia şi misterul? Cine ştie câtã jale plânge-n stropii.

Iisuse, când Te-am ascultat, eu am crezut că m-ai iertat – şi ceru-n suflet l-am primit, Iisus Iubit. Plângând, sub Cruce Ţi-am căzut.

Să ne ţinem de credinţa cea lăsată din părinţi, peste ea să ardem toată râvna inimii fierbinţi, în vestirea ei să punem dulcele.

Doamne-n fiecare slovã, bietu-mi suflet de strãin, plânge tainica-i durere şi ascunsul lui suspin. Cãci voind, pe marea vieţii tot mai larg sã.

Sã ne ţinem de credinţa cea lãsatã din pãrinţi peste ea sã ardem toatã râvna inimii fierbinţi, în vestirea ei sã punem dulcele.

Noi ştim o Jertfă, – Jertfa Crucii, ştim un Mântuitor – Iisus, şi ştim o Cale – Adevărul, şi-o Viaţă – cea fără.

Plângeţi, ochi, şi lăcrimaţi, că voi sunteţi vinovaţi, plângeţi, ochi, cu lacrimi grele pentru greşurile mele. Căci pe voi într-o clipită v-a învins.