În viaţa fiecăruia dintre noi există un timp al învăţării, al pregătirii de către părinţi, profesori sau oricine altcineva care ne-ar putea îndruma pe o cale; dar va veni momentul „nostru” când va trebui să punem în practică ceea ce am învăţat, ceea ce am deprins.
Aşa s-a întâmplat şi cu ucenicii Mântuitorului. Dacă, până la moartea şi Învierea lui Hristos, au stat în preajma Lui şi au ascultat Cuvântul, urmându-L pretutindeni, după Înălţarea Sa la Ceruri vine momentul când ei trebuie să propovaduiască, ei să facă minuni şi tot ei să şi sufere pentru Numele lui Dumnezeu. Însă toate acestea nu se puteau face altfel decât prin Duhul Sfânt, Cel care le va da putere întru toate.
Dacă, până în ziua Cincizecimii, Apostolii erau neveghetori, din momentul pogorârii Duhului Sfânt care a venit ca un vuiet, aceştia primesc putere de a propovădui Cuvântul Domnului, putere de a face minuni, prin harul Lui Dumnezeu, şi puterea de a suferi. Într-un cuvânt, ei pun în practică ceea ce au văzut şi au învăţat de la Hristos.
Dragă suflet al lui Hristos, şi peste tine S-a odihnit Duhul Sfânt prin Taina Botezului, dar „s-a întunecat… lucrarea bunătăţii Sale din pricina negurii greşelilor” tale (Icosul al 9-lea, Acatistul Sf. Duh). De aceea, poate că până acum, dragă cititorule, şi tu precum ucenicii ai stat neveghetor, ai fost fricos prin a-L mărturisi pe Domnul în viaţa ta, dar şi tu ai stat în Biserica lui Dumnezeu, ai ascultat Cuvântul Lui şi ai văzut minunile petrecute cu tine. După cum spuneam mai sus, există un timp al învăţării, dar şi un timp al punerii în practică.
Prin urmare, suflet al lui Hristos, roagă-te ca Duhul Sfânt să Se sălăşluiască întru tine, căci Domnul le-a promis Apostolilor şi totodată şi nouă, că nu îi va lăsa orfani, ci le va trimite un Mângâietor care îi va învăţa toate (Ioan 14, 26). Sileşte-te deci să dobândeşti roadele Duhului Sfânt (dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia) ca, prin toate, să poţi să faci şi tu voia Lui Dumnezeu.
„Veniţi toţi credincioşii să preaslăvim pogorârea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tatălui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca şi cu nişte ape pământul de cunoştinţa lui Dumnezeu şi învrednicind de harul cel de viaţă făcător al înfierii şi de slava cea de Sus pe cei ce aleargă la El întru curăţie, sfinţind şi îndumnezeind pe cei ce strigă: Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte, şi te sălăşluieşte întru noi!” (Condacul I, Acatistul Sf. Duh). Amin.
Victoriţa GAVRILOAIE
