1- Fericit e omul care
nu se duce-n sfaturi rele
nici cu pãcãtoși pe-o cale
nu se-oprește – ca sã-nșele.
Nici cu cei rãi la batjocuri
pe un scaun nu se-așeazã
2- Ci și zi și noapte-n legea
Domnului se desfãteazã.
3- El e-așa ca pomul verde
pus lângã-un izvor de apã
își dã rodul bun la vreme
cãci din bun pãmânt s-adapã.
Și a cãrui frunzã verde
nicicând nu se veștejește
tot ce-ncepe totdeauna
el cu bine isprãvește.
4- Dar nu tot așa-i cu cei rãi
ei sunt pleava spulberatã
risipitã-n larg de vânturi
nimicitã și uitatã.
5- De aceea-n judecatã
capul sus ei n-au sã-l ținã
nici cei pãcãtoși în ceata
celor fãrã nici o vinã.
6- Cãci cunoaște Domnul calea
celor drepți ai Lui sub soare
dar pe cei rãi calea latã
îi coboarã la pierzare.
Traian Dorz, din ”Cântările Psalmilor”
