Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home 19 Iunie – Psalmul 69, v. 33: Domnul ascultã pe cei sãraci

19 Iunie – Psalmul 69, v. 33: Domnul ascultã pe cei sãraci

19 Iunie – Psalmul 69, v. 33: Domnul ascultã pe cei sãraci

Nici o categorie de oameni de pe lumea aceasta nu are atât de multe fãgãduințe mângâietoare din partea lui Dumnezeu și a Sfântului Sãu Cuvânt, ca cei sãraci.

Nici o categorie de oameni nu are atât de multe înștiințãri și osândiri, ca cei bogați.

Aceasta poate cã este așa nu numai din pricina cã inima omului sãrac este mai smeritã, dar ea nici nu are de ce sã se alipeascã pe lume atât de vinovat ca inima bogatului care se alipește de ceea ce i se pare lui cã are al sãu.

Inima sãracului este mai grabnic îndemnatã sã se înalțe spre Dumnezeu

și mai gata sã asculte de voia Lui, fiindcã el trãiește nu prin ale sale, ci prin ale lui Dumnezeu.

Neavând bogãțiile lumii care s-o robeascã și s-o îngreuieze, inima sãracului mai ușor se ridicã spre Dumnezeu și mai cu grabã și mai cu drag se alipește de lucrurile cele de Sus.

Cred cã este așa mai ales pentru cã sãracul neavând bogãțiile în chip vinovat adunate, nu apasã peste sufletul sãu osânda și blestemul avuțiilor, care adesea fac cu neputințã mântuirea celui cele are (Luca 6, 24).

 

Oriunde este grãmãditã o avuție pãmânteascã, acolo nu numai cã îngrijorãrile vieții acesteia rãpesc tot timpul celui ce o are și întunecã seninãtatea feței și inimii omului avut,

dar peste grãmãdirea avuției sale apasã blestemul.

Apasã blestemul celor de la care au fost rãpite pe nedrept.

Fiindcã orice om, muncind cinstit, nu poate aduna averi, nu poate strânge bani, nu poate deveni bogãtaș.

Poate numai sã-și câștige pâinea, necesarã sau mulțumitoare, pentru traiul sãu și al familiei sale.

Nimeni nu poate grãmãdi averi dacã muncește cinstit, ci dacã undeva s-au îngrãmãdit multe avuții lumești, acolo neapãrat a fost cineva care a lucrat în chip necinstit.

Iar ceea ce este strâns în chip necinstit este vinovat și este apãsat de un blestem.

 

Blestemul acesta rãmâne apoi peste comoara adunatã și pãstratã în chip vinovat, pânã ține aceastã avuție,

întinzându-se și peste cine o stãpânește și se lipește de ea, îngreunând și sufocând totul sub aceleași apãsãtoare urmãri.

Dumnezeu voiește, cu milã, ca sufletul omului bogat sã fie mântuit. Și atunci ori îi ia El avuțiile, spre a-l ușura și scãpa de blestemul lor,

ori sufletul însetat dupã eliberare I le dã el însuși lui Dumnezeu, ca sã se elibereze din cãtușele lor — ca Zacheu (Luca 19, 8).

 

Primul simțãmânt pe care îl are sufletul nãscut din nou este dorința de a se despovãra de apãsãtoarea greutate a avuțiilor lumești (Fapte 2, 45),

simțind și presimțind vinovãția lor.

Cea dintâi dovadã a adevãratei nașteri de nou este chiar dãrnicia, binefacerea, împãrțirea avuției,

cãci sufletul dorește sã-I dea lui Dumnezeu nu numai tot avutul lui lãuntric, ci și pe cel din afarã. Și semenilor sãi, tot așa.

Dorește nu numai sã scape el de povara avuțiilor sale, ci sã și scape pe alții de povara sãrãciei lor.

Dobândind o avuție nespus mai bunã, care dãinuiește (Evrei 10, 34), adevãratul credincios este gata sã renunțe cu bucurie la tot acest greu balast pãmântesc, care sunt avuțiile peste necesitãți, poverile care l-au împiedicat și-l împiedicã încã atât de mult pe calea mântuirii

și care l-au oprit atâta vreme de la ea.

 

Știind cã dacã împarte bunurile care îi prisosesc lui spre ușurarea vieții fraților sãi sãraci, el va face mereu aceasta spre slava lui Dumnezeu, dând sãracilor care sunt atât de mult iubiți de Domnul

și cu care el va fi împreunã-moștenitor în împãrãția cerurilor în curând.

Cel credincios este destul de înțelept astfel,

cãci, dãruindu-le aici, el le va avea pe aceste avuții în cer, pe veci, nespus mai frumoase și mai dulci,

împreunã cu toatã rãsplãtirea lor

de la Dumnezeu și de la cei cãrora le-a dãruit.

 

Doamne Iisuse, Care ai venit pe pãmânt ca acei sãraci și pentru acei sãraci,

Tu, Care ai iubit în chip deosebit pe cei sãraci și ai fost iubit în chip deosebit de ei,

fii binecuvântat pentru aleg

erea aceasta pe care ai fãcut-o Tu și pe care ne-ai spus și nouã s-o facem.

Ajutã-i pe toți sãracii sã Te iubeascã pe Tine așa cum Tu i-ai iubit pe ei,

ca astfel toți sã ajungã moștenitori ai acelei fericite împãrãții pe care ai venit s-o întemeiezi pentru ei.

Ai milã, Doamne, și de cei nespus mai nenorociți dintre toți oamenii, de acei care stãpânesc multe avuții lumești și care trãiesc stãpâniți de ele

și mântuiește-i și pe ei.

Iar dacã nu se pot mântui altfel, lasã, Doamne, mai degrabã sã-și piardã avuția, decât sã-și piardã sufletele.

Sã ajungã sãraci, dar sã aibã parte de iubirea și de împãrãția Ta cea fericitã.

Amin.

 

Cântarea Psalmului 69

 

Un psalm al lui David. De cântat ca și «Crinii»

 

  1. Doamne, scapã-mã, cãci ape îmi amenințã viața,
  2. În noroi m-afund și nu pot sã-mi mai țin deasupra fața,

în prãpastie cãzut-am și dau ape peste mine,

  1. Nu mai pot strigând… se uscã ochii mei privind spre Tine,

ochii mei privind spre Tine.

 

  1. Cei ce mã urãsc zadarnic sunt mulțimi nenumãrate,

sunt puternici toți cei care mã urãsc cu nedreptate.

Trebuie sã dau de silã și ce n-am furat vreodatã

  1. Tu-mi știi, Doamne, nebunia, și-mi știi vina vieții toatã,

și-mi știi vina vieții toatã…

 

  1. Doamne, fã sã nu rãmânã niciodatã de rușine

din pricina mea aceia ce nãdãjduiesc în Tine

  1. Cãci din cauza Ta port, Doamne, eu rușine și ocarã
  2. De-s strãin la fiii mamei și toți frații mã uitarã

și toți frații mã uitarã.

 

  1. Doamne, râvna Casei Tale cum mã mistuie pe mine

și cum sufãr eu ocara celor ce-și bat joc de Tine!

  1. Eu postesc și plâng întruna, iar ei îmi aruncã-ocarã,
  2. Eu mã-mbrac cu sac, iar dânșii cu batjocuri mã-nconjoarã,

cu batjocuri mã-nconjoarã…

 

  1. Cei ce stau de vorbã-n poartã șoptesc numai despre mine,

bãutorii mã fac ținta cântecelor de rușine.

  1. Dar eu Ție mã rog, Doamne, Ție,-n vreme potrivitã

sã-mi rãspunzi și sã m-ajute bunãtatea Ta slãvitã,

bunãtatea Ta slãvitã.

 

  1. Scoate-mã degrab, o Doamne, ca sã nu m-afund în tinã,

scapã-mã de toți vrãjmașii din prãpastie și vinã

  1. Sã nu mã rãzbatã valul, nici adâncul sã mã-nghitã

și sã nu-mi închidã groapa viața mea cea chinuitã,

viața mea cea chinuitã.

 

  1. Doamne,-ajutã-mã, cãci multã-i bunãtatea Ta cea mare,

Tu privirile spre mine Ți le-ntoarce cu-ndurare,

  1. Nu-Ți ascunde Fața bunã de-al Tãu rob, ci mã ascultã,
  2. Sufletul mi-l izbãvește de vrãjmașa urã multã,

de vrãjmașa urã multã…

 

  1. Tu știi, Doamne, ce ocarã și rușine mi se face,

cãci naintea Ta sunt, Doamne, toți acei ce nu-mi dau pace

  1. Frânt sunt și bolnav de-ocarã și-n zadar aștept vreo milã

și-n zadar caut mângâiere, c-aflu numai râs și silã,

c-aflu numai râs și silã.

 

  1. În mâncare îmi dau fiere și oțet când strig: «Mi-e sete»,
  2. Facã-li-se cursã masa și-a lor liniște sã-ncete,
  3. Li se-ntunece lumina, coapsele sã li se moaie
  4. Varsã-Ți peste ei mânia și urgia cu vãpaie,

și urgia cu vãpaie.

 

  1. Pustiiascã-li-se casa, nimeni n-o mai locuiascã,
  2. Cãci pe cel lovit de Tine vin sã-l și mai prigoneascã
  3. Mai adaugã la pãcate alte rele și mai multe,

n-aibã parte de-ascultare, mila Ta sã nu-i asculte,

mila Ta sã nu-i asculte.

 

  1. Din a Vieții Sfântã Carte șterge viața lor pustie,

între cei fãrã prihanã ei nescriși în veci sã fie.

  1. Eu sunt nevoiaș și sufãr în nenorocire-amarã,

Dumnezeule,-ajutorul Tãu sã mã ridice iarã,

o, sã mã ridice iarã.

 

  1. Atunci lãuda-voi, Doamne, al Tãu Nume prin cântare

și prin laudele mele da-Ți-voi slava cea mai mare.

  1. Lucru-acesta mai plãcut e ca o jertfã pentru Tine.

32.Cei nenorociți vãd asta și se bucurã cu mine

și se bucurã cu mine.

 

Voi, cei ce cãutați pe Domnul, vesel sufletul vã fie,

33.Cãci cu drag i-ascultã Domnul pe sãraci pânã-nvecie

și nicicând nu-i uitã Domnul pe-ai Sãi robi din lanțuri grele

  1. Proslãveascã-L cerul, lumea, mãrile și ce-i în ele,

mãrile și ce-i în ele…

 

  1. Domnul mântuie Sionul și-a’ lui Iuda ziduri sfinte

fi-vor iarãși locuite cum erau mai înainte.

  1. Robii Lui și-a lor sãmânțã le vor moșteni sub stele,

câți iubesc al Lui Sfânt Nume liniștiți vor sta în ele,

liniștiți vor sta în ele…

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!