Prin îndemnul venit de Sus prin fraţi, s-a propus ca şi în Oastea Domnului, la fel ca în unele mânăstiri, să se formeze acel program de rugăciune neîntreruptă prin citirea Psaltirii. Se vede că această inspiraţie a venit de Sus, şi nu de la oameni. Şi credem că dacă Sfintele Mânăstiri trăiesc datorită rugăciunilor neîntrerupte, apoi şi Oastea Domnului va trăi tot datorită acestora.
De patru lucruri, spun Sfinţii Părinţi, avem nevoie pentru a fi buni ostaşi ai lui Hristos: 1. Postul. 2. Rugăciunea. 3. Curăţia. 4. Munca. Postul aduce înfrânare, rugăciunea aduce smerenie, curăţia păstrează cugetul nepătat şi munca alungă lenevia.
Ora de rugăciune este o înălţare a minţii, o stare de vorbă cu Dumnezeu. Credinciosul se roagă. Dar una este rugăciunea şi alta este ora de rugăciune, mai ales cea de noapte, când în jur e numai pace şi când simţi parcă nebănuita armonie cerească.
O, ceas al rugăciunii, parcă prea repede treci ! Parcă nu eşti de ajuns! Catisma a 17-a, ce pare că e mai lungă decât celelalte, dar care are în ea cea mai dulce miere cerească, şi ea parcă e prea scurtă!
Fericiţi monahi care aţi ajuns în chilii de rugăciune netulburată, voi gustaţi din plin dulceaţa rugăciunii neîntrerupte pe care noi abia începem să o gustăm. Căci multora dintre noi familia şi împrejurările în care ne aflăm ne sunt piedici pentru aceasta. Unii ne numesc călugări în alb, dar noi locuim în locuri negre. Voi sunteţi călugări cu haine negre, dar trăiţi în locuri albe, pline de lumină, şi vă fericim.
Ce folositoare este rugăciunea neîntreruptă! Ea aduce un spor duhovnicesc celui ce o lucrează şi-i aprinde inima cu dragostea de fraţi. Ea înflăcărează adunarea şi o face mai vie şi mai frumoasă. Liturghia este parcă mai cerească şi mai plină de putere.
O, ceas al rugăciunii sfinte, cu cât dor te aştept să vii! Îmi număr zilele, aşteptându-te! Doamne, binecuvântează şi răsplăteşte veşnic celui căruia i-ai trimis această inspiraţie sfântă! Ascultă cu plăcere ceasurile de rugăciune şi păstrează curată Sfânta Ta Lucrare, ferind-o de învăţături străine şi de învăţători străini. Fă unitate între fraţi. Adu înapoi pe prinşii noştri de război, cum întorci pâraiele spre Miazăzi (Ps 25, 4). Fă-ne una, ca la început.
Inspiraţia acestei Lucrări a venit într-o singură inimă şi în acea singură inimă a venit o singură învăţătură şi din acea singură învăţătură a ieşit o singură Oaste. Adu, Doamne, focul dintâi, dragostea dintâi şi lacrimile dintâi pe care le avea Oastea cea dintâi.
Pentru rugăciunile Maicii Tale Sfinte, ale Sfinţilor Apostoli, ale sfinţilor noştri înaintaşi şi pentru ale tuturor fraţilor, fă pogorământ să ajungem iarăşi a ne îmbrăţişa împreună cu toţi cei cu care am plâns şi am cântat de dorul veşniciei! Amin.
Slăvit să fie Domnul!
Marin GUGULEANU
