Scrisoare-răspuns a fratelui Traian Dorz – martie 1984
Fraţilor, ce să vă mai spun eu? Lucrurile acestea sunt poate adevăruri începătoare ale credinţei, despre care unii vor zice că le ştiu. Poate că le ştiu mulţi, dar, tot aşa, mi se pare că puţini le ţin. Cei mai mulţi le trec cu vederea, nesocotind îndeajuns respectarea lor. Dar cum să înaintezi spre lucrurile desăvârşite, spre adevărurile desăvârşite, dacă nici pe cele începătoare nu le ştii ori nu le ţii? Nu poţi învăţa algebra, dacă nu ştii tabla înmulţirii. Nu poţi urma clasa a zecea, dacă nu-nveţi clasa-ntâi. Nu poţi merge spre lucrurile desăvârşite, dacă le nesocoteşti sau dacă nici nu le ştii şi nici nu le ţii pe cele începătoare.
Să învăţăm întâi să ascultăm bine, că apoi vom şti şi să vorbim bine, şi să cântăm bine, pentru că vom şti să ascultăm bine şi din toată inima Cuvântul lui Dumnezeu.
Să trăim adevărurile începătoare şi apoi vom fi învredniciţi şi de cele desăvârşite. Că, dacă nu vom fi credincioşi în cele mici, cine ne va încredinţa nouă cele mari?
Eu atât am avut să vă spun în privinţa aceasta. Cine vrea să asculte, acela va înţelege şi va împlini cu fapta şi cu adevărul. Va recunoaşte cu lacrimi că în trecut a greşit şi va pune gând şi hotărâre, înnoindu-şi legământul, ca în viitor – măcar în viitor – să nu mai greşească. Pe cine l-a luminat Dumnezeu cu privire la mântuirea lui, acela nu va nesocoti nimic care ar putea s-o piardă aceasta. Ungerea lui Hristos ne va lumina şi ne va ferici.
Dar cine nu vrea, acela, mai departe, facă cum vrea… Este cine să-l oprească şi este cine să-l judece, şi este cine să-i deschidă lui ochii atunci când, poate că atât pentru el, cât şi pentru alţii, va fi prea târziu.
E vremea postului. E vremea rugăciunii. E vremea înfrânării. Binecuvântaţi să fiţi voi, toţi, suflete curate şi smerite, care, cu temere de Dumnezeu şi cu respect faţă de Cuvântul Său, veţi asculta cu evlavie şi veţi împlini cu credincioşie sfaturile acestea care nu sunt ale unui om pe care mulţi îl dispreţuiesc şi mulţi consideră acum că, din cauza bătrâneţii şi-a suferinţei, şi-a pierdut mintea şi judecata. Vine vremea când toţi aceştia vor vedea că nu eu am fost nebun când le-am spus. Că cei care ar fi trebuit să asculte înştiinţarea şi n-au ascultat-o au făcut aceasta nu spre batjocora nimănui, ci numai spre pierzarea şi spre nenorocirea lor.
Domnul să aibă milă de toţi şi să le trezească tuturor mintea sănătoasă prin înştiinţările acestea, pentru ca să se căiască de tot păcatul pe care l-au făcut nu numai împotriva noastră, ci împotriva lui Dumnezeu. Pentru că este scris: „Cine vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă. Şi cine vă nesocoteşte pe voi pe Mine Mă nesocoteşte”.
Doamne Iisuse, binecuvântează acest cuvânt al Tău în inimile tuturor alor Tăi şi fă, Doamne, ca nimeni să nu se piardă călcându-l şi nesocotindu-l, ci toţi să se mântuiască prin ascultarea şi împlinirea lui.
Fraţii mei şi surorile mele, v-a spus aceste lucruri şi v-a scris aceste adevăruri bătrânul vostru frate Traian Dorz, în al şaptezecelea an al vieţii sale pământeşti, la începutul Postului Paştilor din anul 1984, cu ochii şi cu faţa scăldate de lacrimi, cu inima plină de dragoste şi de mâhnire, pentru dragostea şi pentru mântuirea fiecăruia dintre noi, cei care am fost chemaţi să-L urmăm pe Domnul. (…)
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 3 (50 de vorbiri frăţeşti de la adunările Oastei Domnului).
