Fiind şi eu, ca şi dumneavoastră, un om care încearcă să tindă spre-mplinire în acest veac ce-mi pare a fi mai destrămat ca oricare altul, m-am întrebat ce aş putea să fac, cum ar fi bine să mă chivernisesc spre a evita această segmentare dureroasă pe care o trăiesc în fiecare zi şi care are ca principală caracteristică acută criza de timp. Simt cum pe măsură ce zilele se scurg îmi dezvolt o capacitate nouă, aceea de a rezolva mai multe probleme cotidiene deodată, dar, în ciuda acestei capacităţi, îmi pierd satisfacţia lucrului bine făcut şi nu mai reuşesc să am tocmai acea bucurie de a face. Ceva pare să mă paraziteze, o dorinţă de a le cuprinde pe toate, de a nu rata vreo noutate ce străbate spaţiul public, fie el al urbei mele sau al mediului virtual. Şi abia în rarele, poate din ce în ce mai rarele momente când mă întorc spre mine însumi, îngenunchind în faţa icoanei, luminată de făclia pâlpâindă a candelei, simt că mă recunosc, că privirea ce se deschide spre mine cu infinită iubire îmi spune că totuşi pot să exist. Şi, încercând să mă opresc din goana aceea cotropitoare, am înţeles că e atât de simplu să rămân întreg. Aşadar, dragul meu semen, iubitul meu frate care te zbaţi înlănţuit de acest timp al fugii, îţi fac o invitaţie la simplitate. Poate că nu e prea târziu să descoperim frumuseţea pierdută a lucrurilor tihnite şi a vieţuirii simple. Suntem în perioada postului, urmează Praznicul Naşterii Domnului, haideţi să le trăim cu firesc şi simplitate, aşa cum ştiau să le petreacă cei mai vechi ai noştri. Nu vă cer să fim nici anacronici, nici retrograzi, ci vă invit să redescoperim integritatea interioară pe care ne-o poate aduce recursul la simplitate. Am putea, de dragul nostru, de dragul unităţii noastre interioare, să ne închidem contul de facebook şi televizorul în această perioadă? De ce? Pentru că ele ne complică şi ne dizolvă în acelaşi timp. Atenţia noastră, singura prin care putem ajunge la idealul unităţii noastre fiinţiale (unirea minţii cu inima) ne e furată şi risipită în nimicuri pernicioase vieţii duhovniceşti şi bucuriei. Mai mult decât atât, o serie de reclame nu doar televizate, ci prezente la fiecare colţ de stradă, în fiecare tramvai sau magazin, ne propun o gamă de lucruri prezentate ca necesare sărbătorilor, de la decoraţiuni multicolore, la meniuri complexe şi apetisante, de la haine de gală, la excursii în locuri din cele mai exotice, toate par să ne garanteze împlinirea fericită a acestor sărbători. Şi totuşi, cred că încă mai putem să scuturăm această zgură zgomotoasă şi sufocantă de pe umerii noştri şi să privim spre cer, să observăm cum iarna se instalează încet, dar sigur, să adulmecăm văzduhul cu miros de fum şi ger, să înmulţim clipele de rugăciune în care să cerem mai puţin şi să mulţumim mai mult. Însă, nu vreau să credeţi că invitaţia mea ar presupune ca masa sărbătorii să fie sărăcăcioasă; nicidecum, eu doar de simplitate vroiam să povestesc, deci să sărbătorim cu prietenii, cu toţi cei dragi, fără însă a acorda mai mult timp pregătirilor culinare decât celor duhovniceşti. O mâncare simplă nu înseamnă săracă, iar casa noastră poate fi împodobită cu gust şi simplu, având ca punct central icoana Naşterii Domnului. Aceste succinte sugestii vin din dorinţa sinceră de a trăi deplin şi-n bucurie această perioadă binecuvântată. Postul care precedă Sfintele Sărbători este prilej de pregătire pentru ca, având sufletul curat şi împodobit (prin spovedanie şi împărtăşanie) şi având deopotrivă casa curată şi împodobită, să primim lumina stelei sfinte din noaptea Naşterii. Argumentul cel mai puternic cu care închei pledoaria mea pentru simplitate este tocmai icoana Naşterii Domnului. Ce putea fi mai simplu şi smerit decât un grajd, o iesle şi o mână de paie şi totuşi, câtă lumină şi slavă acolo! Aşadar, complicaţiile şi complexităţile vieţii, multiplele obiective şi direcţii pe care ni le propunem sunt cărări lăturalnice care ne fură viaţa şi pe care cred că am rătăcit prea mult. Dumnezeu e simplu, Iubirea e simplă, aşadar nici fericirea pe care atât de mult ne-o dorim nu poate fi decât una simplă.
Ierom. Atanasie PALEU articol publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului, ”Iisus Biruitorul” Anul XXVIII, nr. 52 (1132) 18 – 24 DECEMBRIE 2017
