CÂTEVA DIN OPRELIŞTILE pe care le pune Oastea Domnului ( II )
Cu privire la băuturile alcoolice, regulile Oas-tei sunt următoarele:
Un bun ostaş al Domnului face cel mai bine dacă se rupe dintr-o dată, cu totul, de orice fel de băuturi alcoolice. Omul poate trăi şi fără băuturi îmbătătoare (ba încă trăieşte mai mult şi mai bine).
Avându-se în vedere faptul că în ţara noastră sunt peste 500 de mii de podgoreni, pentru care ar fi prea grea opreliştea să nu-şi guste vinul, li s-ar închide cu totul uşa intrării în mişcarea noastră religioasă; avându-se în vedere şi faptul că Apostolul Pavel a sfătuit pe Timotei să „folosească puţin vin pentru desele sale îmbolnăviri“ (I Timotei 5, 23)…, lăsăm şi noi folosinţa unui pahar de vin curat. Punem însă îndată condiţia ca acest pahar să nu treacă în alte pahare, să nu fie o uşă deschisă spre alte pahare, spre be-ţie. Punem îndată aici cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: „Vinul este de la Dumnezeu, beţia – de la diavol…; cel dintâi pahar este al lui Dumnezeu, celelalte – ale diavolului“. Un pahar de vin este destul pentru caz de osteneală şi boală.
Oastea Domnului opreşte cu totul de la orice fel de băuturi alcoolice:
1. Pe cei pătimaşi, pe cei beţivi, pentru că în cei pătimaşi băutura a stricat cu totul orice hotar de oprire şi stăpânire. Pentru beţivi, cel dintâi pahar deschide larg uşa spre beţie.
Pentru cei pătimaşi nu este o altă cale de scăpare decât ruperea cu orice fel de băutură, pentru vecii vecilor.
2. Oastea Domnului opreşte apoi de la orice fel de băuturi alcoolice pe toţi cei necăsătoriţi (fie tineri, fie văduvi), pentru că aceştia trebuie să stăruiască în virtutea înfrânării poftelor. Băuturile alcoolice sunt cel mai mare duşman al acestei virtuţi. Virtutea înfrânării poftelor se potriveşte cu alcoolul întocmai ca uleiul cu focul. E ca şi când ai pune foc în ulei. „Nu vă îmbătaţi de vin întru care este desfrânare“ – zice Apostolul Pavel (Efeseni 5, 18).
Un ostaş al Domnului nu va umbla pe la câr-ciumi şi nu va gusta nici un fel de băuturi pe la cârciumi, pentru că acolo sunt ispitele cele mai mari.
Acestea ar fi, pe scurt, regulile cu băuturile. Spun adevărat, că, ani de zile m-am frământat cu dezlegarea lor şi tremur şi acum să nu fi greşit cu precizarea lor. Ca un munte de fier parcă apasă asupra conştiinţei mele întrebarea: Oare nu cumva am lăsat o uşiţă deschisă pentru ispita Satanei? Băgaţi de seamă, căci paharul de vin pe care l-am lăsat poate fi o uşă deschisă pentru Satana, poate fi mărul din grădina Ede-nului. Satana-i viclean mare. Dacă are o uşiţă deschisă, apoi – cu zi cu noapte – umblă şi se vicleneşte cum ar putea-o lărgi ca să intre prin ea. Aici vă voi spune o mult grăitoare istorioară:
Doi bătrâni, un moşneag şi o babă, luară hotărârea să se lase de băutură, că prea tare caliciseră din pricina asta. Îşi lăsară însă voie să bea aldămaş, când ar cumpăra sau ar vinde ceva, căci doar târg fără aldămaş unde s-a mai pomenit!
Hotărârea o ţinură bătrânii o săptămână-do-uă, dar tare le ardea gura după rachiu. Atunci baba prinse o găină şi zise către moşneag: „Ştii ce? M-am gândit să-ţi vând ţie găina mea“. „Bi-ne te-ai gândit“ – răspunse moşneagul. Făcură târg şi băură aldămaş. În cealaltă zi, bătrânul prinse cocoşul şi-l vându babei şi iar băură aldămaş. Şi tot aşa merseră târgurile între ei, până când, nemaiavând bani de aldămaş, începură a face târgurile cu cârciumarul, până când îşi băură şi hainele de pe ei şi ajunseră în drum.
Decât astfel să vă înşele şi pe voi Satana, decât să aveţi veşnic o uşă deschisă, eu zic: mai bine închideţi uşa de tot! Lepădaţi-vă de orice fel de băutură îmbătătoare!
Închei, spunând încă o dată: un ostaş al Domnului face cel mai bine dacă se leapădă de orice fel de băuturi alcoolice. Total şi pentru totdeauna!
va urma
IOSIF TRIFA – Preot
