In starea noastră de cădere suntem incapabili sa judecam, in mod corect, pe fratele nostru. Sa nu fiţi atât de siguri ca fratele vostru se inseala. Nu-l judecaţi.
Este preferabil sa nu judecam. A trai in frica de Dumnezeu inseamna a-ti fi teama sa judeci pe altul intr-o maniera păcătoasa si nu asa cum l-ar judeca Dumnezeu.
Ce castig judecând pe fratele meu? Atâta timp cat nu-1 voi vedea asa cum Domnul ii vede, totul va fi greşit. începeţi prin aceasta rugăciune, prin ideea de a fi ascultători, de a nu judeca pe fraţii voştri. Incepeţi prin aceasta dorinţa de a-i sluji pe alţii cu dragoste, ca si Sfantul Siluan, care cerea, in zilele de sărbătoare, sa poată sluji in trapeza sutelor de călugări. Era atât de fericit sa vadă cat de mult ii iubea Hristos pe aceşti oameni, pe aceşti copii ai lui Dumnezeu. Ii slujea cu multa dragoste. Implinite in acest duh, muncile vieţii de zi cu zi, pot sa devină o hrana duhovniceasca foarte agreabila. Seara, datorita acestei atitudini de slujire, inima voastră va fi foarte blânda si veţi plânge inaintea lui Dumnezeu pentru propriile voastre greşeli, pentru lipsa voastră de iubire.
Greutatea de a comunica cu semenul provine intotdeauna dintr-o lipsa de rugăciune si iubire. Cum spunea „Stareţul” Siluan, se poate intampla ca, in ciuda rugăciunilor celor mai fierbinţi, sporul sa fie dificil. Totuşi, când ajungi, prin rugăciunea lui Iisus, sa trăieşti in pace cu o persoana, devii capabil sa trăieşti cu milioane de alte persoane care i se aseamănă.
A ne ruga pentru altul, inseamna, datorita unei bune dispoziţii a inimii noastre cu privire la el, a-l ajuta sa reziste gândurilor rele pe care poate, nu fara de motiv, sa le aibă cu privire la noi. In schimb, a nu ne ruga pentru altul, inseamna a justifica, prin lipsa noastră de iubire, gândurile urate pe care poate sa le aibă impotriva noastră. Sa păstram unitatea in rugăciune in jurul potirului lui Hristos si vom vedea ca este uşor sa iubim.
Sa fiţi foarte atenţi! Nu permiteţi nici unui gând rau sa intre in inima voastră.
Nu consideraţi neinsemnate gândurile negative pe care, in linişte, le puteţi avea cu privire la altul. Paziti-va de orice cuvânt care răneşte. Este foarte important. Aminiti-va, de asemenea, de aceste cuvinte ale lui Hristos: Nu faceţi altora ceea ce nu doriţi sa vi se facă vouă.
Urmaţi atitudinea acestui om pe care Dumnezeu ii iubea atât de mult, Părintele Misail, egumenul Mănăstirii Sfanţul Pantelimon, pe vremea când eram eu acolo: „Daca cineva mi se impotriveste, eu cedez”.
In compania acelor care va primesc, aleşii lui Dumnezeu care va intampina si va accepta sa-i slujiţi, considerati-va, dincolo de orice, nevrednici si onoraţi. Atunci viata voastră se va schimba. In schimb, daca veţi judeca pe alţii pentru lucruri neinsemnate si exterioare, veţi pierde totul.
Tot ceea ce dobândiţi in luptele voastre interioare se reflecta in viata voastră in Dumnezeu. Luptaţi impotriva oricărei patimi care provoacă in voi gândurile critice cu privire la aproapele! Nu primiţi ceea ce vrăjmaşul va sugerează impotriva celui care va nedreptăţeşte. Fie ca sunteţi singur in camera sau cu cineva, orice gând critic, orice mişcare interioara negativa creaza o lipsa in cetatea voastră duhovniceasca si in cea a comunităţii voastre. Nici un gând nu se naşte si nu trece prin minte fara urmări. Având gânduri bune veţi putea vedea in orice persoana pe care o veţi intalni o fiinţa scumpa. In schimb, având gândurile urate, fata voastră, energiile voastre psihice va vor irosi relaţiile si va vor afecta anturajul. Când harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora: nu mai vezi decât suferinţele si dragostea pentru fraţi.
De asemenea, este fals si iluzoriu sa aştepţi desăvârşirea unui grup decât pe cea a unei persoane. Mai intai, pentru ca noi insine nu avem o idee adevărata si dreapta despre ceea ce inseamna desăvârşirea. Apoi, pentru ca desăvârşirea este starea de asemănare totala cu Dumnezeu.
Respingeţi orice duh de curiozitate. Faceti-va munca fara sa va ingrijiti sa aflaţi daca ceilalţi o fac pe a lor. Când lipseşte curiozitatea, fiecare primeşte de la Dumnezeu ceea ce i se cuvine. Nu putem sa-L inselam pe Dumnezeu. El este atât de puternic si atât de drept incat nu putem sa-I ascundem nimic. „Daruieste-mi ca sa-mi vad greşelile mele si sa nu osândesc pe fraţii mei”, spune Sfantul Efrem in rugăciunea sa. Când incepem sa comparam nevointele noastre cu cele ale aproapelui, vrăjmaşul poate sa găsească mijloacele prin care sa ne descurajeze.
Când intervin intre oameni certuri, neintelegeri, stări tensionate, unitatea nu poate sa fie păstrata decât daca fiecare suporta slăbiciunile celorlati. După Apostolul Pavel, este mai bine sa suporţi o jignire decât sa jigneşti.
Daca ne rugam in mod constant pentru binele fraţilor si al surorilor noastre, pentru a parcurge drumul vieţii in acelaşi duh si aceeaşi armonie a dragostei duhovniceşti, realizarea asemănării cu Hristos va fi mai uşoara. In schimb, daca ne vom opri la detaliille inevitabile si la lipsurile vieţii exterioare, vom pierde harul contemplării lui Dumnezeu.
Confruntaţi cu o problema, cei mai mari se pun in slujba aproapelui. Este singura soluţie posibila. Căci, spune Hristos: Cei ce vor sa fie mai mari, sa devină slujitorii si robii celor mai slabi. Viata in lume este intemeiata pe forţa si violenta. Scopul creştinului este invers. Forţa nu aparţine de viata veşnica. Nici un act impus prin forţa nu ne poate mântui.
In viata de obşte, ascultarea ne permite, puţin cate puţin, sa intelegem psihologia celorlalte persoane. Invatand sa trăim cu o persoana, invatam sa trăim cu milioane de persoane care i se aseamănă. Astfel, in mod progresiv, intram intr-o profunda suferinţa pentru intreaga umanitate. Trebuie ca duhul nostru sa se dezvolte in toate dimensiunile fiintei umane si nu numai la nivelul obligaţiilor si al greutăţilor cotidiene.
Aceste lucruri mărunte, neintelegerile care le insotesc, sunt, cu siguranţa, inevitabile, dar nu sunt sfârşitul vieţii noastre. Scopul nostru este sa devenim după chipul lui Hristos. Daca in calitate de „eu” nu pot sa port o mica comunitate, cum as putea sa port, ca si Hristos, intreaga umanitate, in timp si spaţiu? Viata creştineasca inseamna sa devenim asemenea cu Hristos, sa avem aceleaşi stări ale inimii, aceleaşi gânduri ca si Fiul Tatălui, ne spune Sfanţul Apostol Pavel. Daca rămânem conştienţi de acest scop, daca suntem din toata fiinta noastră in aceasta stare interioara, mintea nu se va mai pierde in lucruri mărunte. Poftele, invidiile, neintelegerile si micile probleme ale vieţii cotidiene, vor trece neobservate.
Noi oficiem Liturghia impreuna. Dar plătim preţul: fiecare dintre noi trebuie sa se preocupe de mântuirea tuturor. Viata noastră este un martiriu fara sfârşit.
Nu exista alta cale decât rugăciunea neincetata in timpul lucrului. Transformaţi tot ceea ce trebuie sa faceţi in rugăciune. Deschideţi o usa, cereţi Domnului sa deschidă pentru voi usa metanoiei, a pocăinţei. Voi puneţi cărămizi; spuneţi ca lucraţi in zadar si ca nimic nu poate sa tina daca Dumnezeu nu participa El însuşi la construcţie. Nu obişnuiesc sa cer sfaturi duhovniceşti de la şefii de stat si de la generali, dar cazul lui Cromwell este interesant. Pregatindu-se pentru o lupta, spunea: „Doamne, voi avea prea mult de lucru; pot sa Te uit, dar Tu nu ma uita.”
Gasiti motive ca sa fiţi cu Dumnezeu!
“Din viaţă şi din Duh”, Arhimandrit Sofronie Saharov,
traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica),
– Ed. a 2-a, rev. -Alba Iulia : Reîntregirea, 2014
