Iisuse, Preabunul meu Păstor! Eu sunt oaia cea pierdută, din pilda Evangheliei. Eu sunt oaia cea nebună care am fugit din turma Ta. Ah, în ce stare grozavă mă aflu! M-am agăţat cu totul în spinii păcatelor şi nu mă pot elibera. Am căzut într-o prăpastie fioroasă din care nu pot ieşi… Aud lupii urlând şi tremur de frică… Sunt plină de răni şi n-are cine mă lega… Sunt bolnavă şi n-are cine mă tămădui… Fie-Ţi milă de mine, Doamne, căci mă prăpădesc. Leagă-mi rănile cele sufleteşti şi mă ridică în braţele Tale. Ridică-mă din pierzare şi mă du iarăşi în turma Ta cea scumpă. Scoate-mă din gălbează şi mă du iarăşi la păşunea vieţii.
Eu sunt oaia cea pierdută, cheamă-mă, Mântuitorule, şi mă mântuieşte, ca să pot cânta cu psalmistul în toate zilele vieţii cântarea mântuirii mele:
„Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit, sufletul meu l-a întors“ (Ps. 23, 1-3).
Preot Iosif Trifa
DIN PILDELE MÂNTUITORULUI
