Să ard de sete, tot n-aş bea
din apele stricate
ce le-ntâlnesc în calea mea,
prin lumea de păcate!
Să mor de foame, tot n-ating
mâncările-otrăvite
spre care ne-ncetat mă-mping
păcate şi ispite.
Să crap de frig, nu mă-ncălzesc
la focuri vinovate,
pe unde slugile pândesc
iubiri îndurerate.
Să pier în drumuri, n-aş intra
în casa blestemată
care-ar zdrobi şi-ar întrista
iubirea mea curată.
Să umblu gol, tot n-am să-mbrac
ce diavolul mi-ntinde,
să zac în şanţ, să mor sărac,
pe Domnul nu-L voi vinde.
Mai bine plâng acum un ceas
cu Domnu-n părtăşie
decât, fără Hristos rămas,
să plâng o veşnicie!
TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
