Oastea Domnului

Să citim împreună Sfânta Scriptură! – Luca 2, 1-20

1. În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.
2. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.
3. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
4. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David.
5. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.
6. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască,
7. Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.
8. Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
9. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.
10. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.
11. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.
12. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle.
13. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:
14. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
15. Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.
16. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle.
17. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil.
18. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori.
19. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa.
20. Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese.

* * *

Câmpia păstorilor unde îngerul a vestit Naşterea Domnului este de la Betleem mai spre răsărit. E o câmpie largă, netedă şi foarte frumoasă. Multă vreme după Naşterea Mântuitorului s-a păstrat şi coliba păstorilor care era lipită de o stâncă. Cu vremea, coliba s-a dărâmat, dar amintirea locului ei a rămas însemnată cu o grămadă de pietre. Mai târziu pe acest loc s-a clădit o biserică ce este şi azi şi are o vechime foarte mare. Pe locul unde îngerii cerului au cântat „pe pământ pace, între oameni bunăvoire”, e azi loc de închinare unde ar trebui cu adevărat să se închine toţi oamenii şi toate popoarele creştine.

Privind acest loc mă gândesc cât de departe este omenirea azi de cântecul cel îngeresc al păcii care a răsunat în noaptea cea sfântă a Naşterii.

Proorocul Isaia L-a profeţit pe Mântuitorul ca pe un „Prunc ce Se va chema Sfetnic minunat, Dumnezeu biruitor, Domn al păcii…. În ziua aceea rădăcina lui Iese (Iisus) va fi ca un steag pentru popoare… pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului” (Isaia, cap.9 şi 11)… „şi se vor închina Lui toate împărăţiile pământului şi toate neamurile vor sluji Lui” (Psalm 71).

„Atunci lupul va paşte împreună cu mielul şi par-dosul se va culca împreună cu iedul, şi viţelul, şi leul şi taurul împreună vor paşte, şi un Prunc mic îi va paşte pe ei… şi nu-i vor face rău, căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului” (Isaia, cap.11).

Cât de departe suntem noi de aceste vremuri!

  Părintele Iosif  Trifa
din volumul “Pe urmele Mântuitorului“

Lasă un răspuns