Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Să citim împreună Sfânta Scriptură! – Marcu 1, 1-13

Să citim împreună Sfânta Scriptură! – Marcu 1, 1-13

Să citim împreună Sfânta Scriptură! – Marcu 1, 1-13

1. Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
2. Precum este scris în proorocie (la Maleahi) şi Isaia: “Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta.
3. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”.
4. Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor.
5. Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.
6. Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică.
7. Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor.
8. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt.
9. Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi s-a botezat în Iordan, de către Ioan.
10. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El.
11. Şi glas s-a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.
12. Şi îndată Duhul L-a mânat în pustie.
13. Şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Şi era împreună cu fiarele şi îngerii Îi slujeau.

* * *

Proorocul Celui-Preaînalt

Cu Sfântul Ioan Botezătorul s-a încheiat lunga perioadă de pregătire pentru primirea Izbăvitorului, Răsăritul-Cel de Sus, care va mântui pe poporul Său din întuneric şi din umbra morţii. Fiul preotului Zaharia a făcut legătura dintre Vechiul şi Noul Legământ. El s-a născut din femeie şi sămânţă bărbătească, dar încă din pântecele mamei sale a fost plin de Duh Sfânt. La vârsta când încep să apară colţii viitoarelor patimi, Ioan s-a retras în pustie, trăind o viaţă ascetică, în post şi rugăciune. Se hrănea doar cu lăcuste, rădăcini şi miere sălbatică; dormea sub cerul liber, îndurând arşiţa şi gerul vremilor şi purtând îmbrăcăminte sumară, din păr aspru de cămilă, fiind încins cu o centură de piele.

La vremea rânduită de Dumnezeu, Ioan s-a arătat în valea Iordanului, propovăduind mulţimilor şi botezând cu apă, spre pocăinţă şi iertarea păcatelor. Pe cât era de sever cu sine însuşi, tot atât de necruţător s-a dovedit şi faţă de semenii săi cei făţarnici şi împovăraţi de păcate, pe care-i numea „pui de vipere”.

După ce L-a botezat cu apă şi pe Iisus din Nazaret, văzând Duhul Sfânt pogorându-Se peste El şi auzind glasul lui Dumnezeu Tatăl, Ioan a mărturisit mulţimilor că „Acesta este Fiul lui Dumnezeu”, pe Care toţi Îl aşteptau cu nerăbdare de atâtea veacuri.

În cutezanţa sa de a biciui păcatul, Ioan nu s-a temut să-l înfrunte chiar pe guvernatorul Irod Antipa. Fire pătimaşă de nuanţă incestuoasă, acesta şi-a alungat soţia, apoi s-a căsătorit cu Irodiada, femeia fratelui său Filip care încă trăia. Se ştie că uşuratica Irodiada era chiar nepoata lui Irod, iar din căsnicia cu Filip s-a născut Salomeea.

Ioan a fost prins şi dus cu forţa în temniţa din subsolul palatului; însă şi de-acolo a continuat să-i strige cu putere lui Irod: „Nu-ţi este îngăduit s-o ai de soţie!” (Mt. 14, 4).

Păcatul desfrânării avea rădăcini adânci şi puter­nice mai ales în lumea celor bogaţi. La curtea lui Irod se folosea orice prilej pentru stârnirea şi dezlănţuirea instinctelor trupeşti. Astfel, cu ocazia zilei sale de naştere, Salomeea, fiica Irodiadei, doar la pragul dintre copilărie şi adolescenţă, a dansat în faţa oaspeţilor cu atâta voluptate, încât Irod, ameţit de aromele şi puterea vinului, a fost adânc tulburat. Expresia biblică „i-a plăcut” redă privirea pătimaşă şi dorinţa guvernatorului incestuos de-a muşca şi din trupul abia pârguit al fiicei nepoatei sale.

La fel cu tradiţia altor familii domnitoare, viaţa lui Irod a avut trei coordonate principale: lăcomia pântecelui, desfrâul şi crima.

Când Salomeea, la îndemnul mamei sale, i-a cerut capul lui Ioan Botezătorul, tiranul „s-a întristat”, pentru că ştia că Ioan este un sfânt – şi se temea de mulţime; însă i-a fost ruşine şi n-a mai avut curajul să‑şi retragă promisiunea. Şi iată că din nou păcatul desfrânării a generat crima; pentru că la baza vrajbei dintre Ioan şi Irod a stat incestul şi preacurvia; iar cauza imediată şi ultimă a morţii Profetului a fost tot de natură erotică.

Sfântul Ioan Botezătorul, denumit chiar de Iisus ca cel mai mare „între cei născuţi din femei”, a dovedit prin propria sa viaţă că trupul omenesc poate să devină „templul Sfântului Duh” şi că înflăcăratele porniri spre desfrânare pe care Adam a dorit să le cunoască, dar n-a mai reuşit să le controleze, prin ajutor divin şi voinţă puternică pot fi totuşi înfrânte.

Prof. Ion Lazăr
din ”PEDEAPSA NEASCULTĂRII”
sau Păcatul strămoşesc oglindit în stihia plăcerii sexuale
Ediţia a II-a,revăzută şi adăugită
Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 200

* * *

Sf. Ioan Botezătorul și misiunea sa

PR. PROF. DR. VASILE MIHOC

Dacă profeţii vechi au vestit cu toţii că Mesia va veni, Ioan Botezătorul, ultimul şi cel mai mare dintre profeţii precreştini, este cel care vesteşte că Mesia a venit. Dacă profeţii de dinainte şi toţi drepţii Vechiului Testament „au murit întru credinţă, fără să apuce făgăduinţele, ci văzându-le de departe şi iubindu-le cu dor” (Evrei 11,13), Sf. Ioan Botezătorul vede de aproape făgăduinţa împlinită prin venirea lui Hristos. Misiunea sa este tocmai aceasta: de a vesti că Hristos a venit. El Îl arată lumii şi zice: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (In 1,29.36). De aceea şi numeşte Sfântul Marcu activitatea Sfântului Ioan Botezătorul „începutul Evangheliei lui Iisus Hristos”. Căci, într-adevăr, prin propovăduirea şi prin întreaga lucrare a Înaintemergătorului s-a făcut începutul veştii celei bune că a venit în lume Mesia, Cel cu dor aşteptat de drepţii din vechime.

Cât de măreaţă şi unică a fost misiunea Sfântului Ioan Botezătorul! Ea a avut un loc al ei în planul de mântuire al lui Dumnezeu. De aceea, însăşi această misiune apare prevestită de profeţii Vechiului Testament. Evanghelistul Marcu începe chiar definirea acestui „început al Evangheliei” prin două citate profetice despre misiunea lui Ioan Botezătorul: din Maleahi 3,1, despre „îngerul” (solul, trimisul) ce va fi trimis „înaintea feţei” Domnului, şi din Isaia 40,3, despre „glasul celui ce strigă în pustiu” şi care îndeamnă la pregătirea căii Domnului (Mc 1, 2-3).

Cu frică şi cu cutremur s-a pregătit Sfântul Ioan Botezătorul pentru misiunea sa. Cu frică şi cu cutremur şi-a desfăşurat El această misiune. Vestind pe Mielul lui Dumnezeu, vestind adică jertfa de pe Cruce a lui Hristos, Ioan a înţeles că nu poate fi vrednic de chemarea sa fără a-şi „răstigni trupul cu patimile şi cu poftele sale” (cf. Gal 5,24). Prin asprimea sa faţă de trup, Ioan Botezătorul a devenit un înalt model pentru asceţii creştini de totdeauna. Oricine dintre cei mulţi care veneau la Ioan putea constata chiar de la prima vedere „răstignirea trupului” său: îmbrăcămintea sa de ascet, care o amintea pe cea a proorocului Ilie (a se compara Mc 1,6 cu IV Regi 1,8), apărea în puternic contrast cu „hainele moi” (Mt 11,8) pe care le preferă oamenii de obicei; de băutură ameţitoare nu s-a atins Ioan niciodată (Lc 1,15); hrana sa, cum nu se poate mai simplă şi mai săracă – „acride”, adică lăcuste, şi „miere sălbatică”, adică, cel mai probabil, secreţia unor arbuşti din pustiu – nu oferea trupului nimic peste simpla subzistenţă. Dar câtă putere la acest om! Care, spre deosebire de pretenţioşii învăţători ai iudeilor din vremea aceea, nu era nicidecum o „trestie clătinată de vânt” (Mt 11,7)

Cine este mai mare decât Ioan?

El a înţeles că nu se poate apropia de Mântuitorul decât printr-o desăvârşită asuprire a trupului. Dar Sf. Ioan Botezătorul a văzut şi a participat numai la „începutul Evangheliei”. Prin Duhul lui Dumnezeu însă, el a anunţat şi ceea ce am putea numi „sfârşitul”, adică „(de)săvârşirea” sau „plinirea” Evangheliei: faptul că Mântuitorul Hristos „va boteza cu Duh Sfânt” (Mc 1,8). Biserica şi darul Duhului Sfânt prezent în ea sunt rodul lucrării de mântuire săvârşită de Domnul Hristos. Ioan n-a fost printre cei care au primit acest dar, căci Duhul n-a fost revărsat în lume decât după preamărirea Mântuitorului Hristos prin Cruce şi Înviere. Deoarece Ioan a avut această misiune unică de a-L arăta pe Hristos lui Israel (In 1,31), Iisus a zis despre el: „Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul” (Mt 11,11a). Dar, imediat, adaugă: „totuşi, cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât El” (Mt 11,11b). Ceea ce înseamnă două lucruri: în primul rând că Iisus, cu șase luni mai mic decât Ioan (cf. Lc 1,26), este mai mare decât el, fiind Fiul lui Dumnezeu; și în al doilea rând, că, în unire cu Hristos, orice creştin are un dar şi o misiune mai mari decât ale lui Ioan Botezătorul, care n-a avut parte de botezul cu Duhul Sfânt. Căci, precum zice autorul Evangheliei a patra, „încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preamărit” (In 7,39). Pe când creştinii sunt creştini tocmai prin faptul că sunt „unşi” cu Duhul Sfânt (însăşi denumirea de „creştin” înseamnă uns). Dacă la Ioan a ajuns „începutul Evangheliei”, noi, creştinii, participăm la „plinirea”, la „desăvârşirea” Evangheliei, ca unii care suntem chemaţi la comuniunea cu Hristos, prin Duhul Sfânt. Astfel că orice creștin adevărat se ridică, în ce privește harul primit, mai presus decât Ioan.

Mărturisirea prin cuvânt, dar și prin viață.

Dacă aşa stau lucrurile, dacă este atât de mare şi de negrăit harul de care ne-am învrednicit, oare cum se cuvine să stăm noi în faţa lui Dumnezeu? Pe de o parte, cât de pilduitor trebuie să fie pentru noi felul de viaţă al Sfântului Ioan Botezătorul; iar, pe de altă parte, cât de înaltă este condiția creștinului și cât de serioasă se cuvine să fie angajarea noastră pentru a fi, cu adevărat, purtători de Hristos și temple ale Duhului Sfânt!

Astfel dar, noi, la care a ajuns nu numai „începutul”, ci chiar „desăvârşirea” Evangheliei, noi, care dorim – şi trebuie să dorim, din toată puterea noastră – să fim măcar şi „cei mai mici” în împărăţia cerurilor, cum înţelegem să ne apropiem de Hristos şi de harul Său? Trăind în voia trupului, trăind „ca noaptea” (cf. Rom 13,13), în ospeţe şi în beţii, în desfrânări şi în fapte de ruşine, în ceartă şi în pizmă?

Poate că aşa am trăit până acum, în acest fel nevrednic de Evanghelie, victime ale înşelăciunii diavoleşti, victime ale lumii de păcat. E timpul să ne trezim!

Suntem la începutul anului. Anul va fi cu adevărat nou dacă ne vom face noi înşine oameni noi. Să ascultăm cu înfiorare şi să punem la inimă îndemnul Apostolului: „Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm, dar, lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Rom 13,12).

Este întoarcerea mântuitoare la care ne cheamă Oastea Domnului!

PR. PROF. DR. VASILE MIHOC LUMINA EVANGHELIEI Exegeze la Evangheliile duminicale Editura Agnos

* * *

LA BOTEZUL DOMNULUI

Părintele Iosif Trifa

Prin darul Botezului din râul Iordan, Mântuitorul Hristos a spălat păcatul strămoşesc şi a înnoit omenirea prin apă şi prin Duh. Acest dar al înnoirii şi naşterii din nou prin apa şi Duhul Botezului a trecut apoi asupra fiecărui om. Prin darul Botezului, fiecare om se spală de păcatul strămoşesc şi se naşte a doua oară pentru împărăţia lui Dumnezeu.

Trei lucruri ne spune Evanghelia că s-au arătat la Botezul Domnului în Iordan.

Întâia dată s-a auzit glasul Domnului: „Tu eşti Fiul Meu iubit”… A două oară s-a deschis cerul; şi a treia oară s-a pogorât Duhul în chip de porumb.

Aceste trei lucruri şi arătări se petrec şi la Botezul nostru. Darul Botezului ne dă şi nouă puterea să „ne facem fii lui Dumnezeu” (In 1, 12). Darul Botezului pogoară apoi şi peste noi puterea Duhului Sfânt: „căci sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile voastre (Gal 4, 6). Şi, în sfârşit, Botezul ne dă şi al treilea dar: ne deschide şi nouă cerul şi împărăţia lui Dumnezeu, precum zice Apostolul Pavel: „De suntem fii, suntem dar şi moşteni”, şi moştenitori ai împărăţiei lui Dumnezeu (Rom 8, 17).

Iată deci ce dar mare şi sfânt ne-a lăsat nouă Botezul Domnului din râul Iordanului. Dar să luăm aminte. Darul ce ni l-a lăsat Iordanul cere şi datorii de la noi. Dacă darul Botezului ne-a făcut „fii lui Dumnezeu”, apoi trebuie să şi trăim şi să ne purtăm ca fii [ai] lui Dumnezeu şi fraţi întreolaltă. Dacă Duhul Sfânt S-a pogorât peste noi şi dacă „corpul nostru este casa Duhului Sfânt” (I Cor 6, 19), trebuie să şi se arate între noi „roadele Duhului”: „iubirea, pacea, îndelungă răbdarea, bunătatea, credinţa, blândeţile, înfrânarea”… (Gal 5, 22).

Cititorule! Botezul meu şi al tău nu este numai acela care s-a făcut în braţele naşilor. Mai avem încă un botez sufletesc pe care trebuie să-l facem neîncetat. Noi trebuie să trecem neîncetat prin focul şi botezul cel curăţitor de păcate al Duhului Sfânt şi să ne apropiem neîncetat de apele credinţei, de apele darului şi mântuirii noastre. Acesta este botezul cel sufletesc şi aceasta este apa cea curăţitoare despre care aşa frumos spun cetaniile ce se citesc la praznicul Botezului: „Aşa grăieşte Domnul: «Cei însetaţi, veniţi la ape şi beţi, fără de argint şi fără preţ»”. „Acestea zice Domnul: «Spălaţi-vă şi vă curăţiţi, scoateţi vicleşugurile din inimile voastre. Părăsiţi-vă de răutăţile voastre, învăţaţi-vă a face bine. Căutaţi judecata, izbăviţi pe cel năpăstuit, faceţi dreptate văduvei şi săracului”… Şi atunci, „de vor fi păcatele voastre ca mohorâciunea, ca zăpada le voi albi, de vor fi ca roşeala, ca lâna le voi albi”… (Is 1, 16).

Aceasta este taina cea mare a Botezului: curăţirea de păcate şi înnoirea vieţii.

I. Tâlcuitor

«Lumina Satelor» nr. 1 / 14 ian. 1923, p. 3

Părintele Iosif Trifa la zile de sărbătoare
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!